Data de 20 martie este marcată de echinocțiul de primăvară. Anotimpul își intră în drepturi atât din punct de vedere calendaristic cât și astronomic. Această zi vine și cu o serie de credințe populare.
În ziua Echinocțiului de primăvară, început de an agrar, se făceau numeroase pronosticuri meteorologice: așa cum va fi timpul de Măcinici, așa va fi toată primăvara, se udau boii cu apă, se hrăneau bine animalele, se afuma cu tămâie și gospodinele aruncau un ou înaintea plugului. Primăvara astronomică debutează miercuri, la ora 5.06, când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală.
În Calendarul popular, punctele de unde apărea și dispărea Soarele de pe cer la echinocții și solstiții erau repere nu numai pentru aprecierea timpului diurn, ci și pentru calculul timpului anual și sezonal, motiv pentru care zilele de echinocțiu și de solstițiu se celebrau pretutindeni cu mare fast.
„Dacă îngheață pământul spre ziua de 40 de sfinți, la toamnă nu vor fi brume și oamenii pot semăna păpușoi (porumb) cât de târziu, că tot se vor coace foarte bine”; „Cum va fi timpul în ziua de Măcinici, așa va fi toată primăvara”.
„Ziua scoaterii rituale a plugului în țarină varia, în raport cu latitudinea geografică: la Mucenici (9 martie) în sud, la Alexi (17 martie) și Blagoveștenie (25 martie,) în centrul și nordul țării. Credința că începerea unei activități economice în ziua de Anul Nou agrar aduce spor și belșug este bine ilustrată de obiceiul scoaterii plugului în țarină și tragerea primei brazde. Cu câteva zile înainte de 9 martie se ascuțeau și se îndreptau fiarele plugului, se verificau și se reparau celelalte părți ale plugului, se hrăneau bine animalele de tracțiune (boii), se încheiau înțelegeri între gospodari pentru a se ajuta la arat (la un plug din lemn se înjugau câte 2-3 perechi de boi) și se aștepta momentul ieșirii la arat în deplină curățenie trupească și sufletească. În dimineața zilei de 9 martie abundau practicile cu rol purificator (afumarea cu tămâie și stropirea cu apă a boilor înjugați la plug și a gospodarului ieșit la arat) și fertilizator (aruncarea unui ou înaintea plugului de către gospodină) și alte obiceiuri”. Ion Ghinoiu - „Calendarul țăranului român. Zile și mituri” (Univers Enciclopedic Gold, 2019).
Urmând deci mărirea și micșorarea zilei de-a lungul unui an, oamenii au descoperit patru fenomene astronomice esențiale pentru organizarea calendarului: solstițiul de iarna (ziua cea mai mică), echinocțiul de primăvară (ziua egală cu noaptea), solstițiul de vară (ziua cea mai mare) și echinocțiul de toamnă (noaptea egală cu ziua).
„Anul calendarului agrar avea două anotimpuri de bază: vara agrară, se desfășură între sărbătorile echinocțiului de primăvară (Mucenici, Buna Vestire) și sărbătorile echinocțiului de toamnă (Sântămăria Mică, Ziua Crucii), cu miezul la Sânziene, solstițiul de vară; iarna agrară între echinocțiul de toamnă și echinocțiul de primăvară, cu miezul la Crăciun, solstițiul de iarnă”, scrie Ion Ghinoiu în „Sărbători și obiceiuri românești” (Elion, 2003).
Începând din 20 martie, durata zilei (față de cea a nopții) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul Solstițiului de Vară.
