Istoria cărților de joc! Cine a inventat chinta roială sau careul?

Istoria cărților de joc! Cine a inventat chinta roială sau careul?
Istoria cărților de joc! Cine a inventat chinta roială sau careul?

Cu siguranță, cu toții ne-am jucat cel puțin o dată în viață jocuri de cărți, fie pentru divertisment, fie ca un hobby ori, de ce nu, ca o profesie pentru unii. Fiecare combinație câștigătoare de cărți are însă un nume. De unde își au originea cuvintele “chintă” sau “careu”?



Sunt foarte distractive, sunt 52 într-un pachet și sunt porivite pentru întreaga familie. Unii și-au creat adevărate profesii din ele și ba chiar câștigă milioane de dolari dacă au combinațiile câștigătoare. Acestea sunt cărțile de joc, care sunt la îndemâna oricui și, în prezent, există sute de jocuri pe care le poți face cu ele. Cărțile de joc par să existe de când lumea. Totuși, ca orice alt lucru de pe lumea aceasta, și ele au pornit de undeva. Mai exact, istoricii mărturisesc că își au originea fie din Tibet, din India sau din China! Tot țările acestea sunt și cele care au dat naștere șahului sau dominoului. Alți istorici bag mâna în foc că acestea își au originea fix din China, mai exact din dinastia Tang, din secolul al IX-lea. În 868, se găsește prima referință la un joc numit “leaf game”, jucat de prințesa Tongchang cu membrii unui clan. La început, aceste “cărți” de joc nu aveau reprezentațiile de astăzi, ci erau doar niște bani de hârtie, iar cei care jucau mizau exact pe ei. Luând naștere ca o formă de divertisment, în timp, s-au perfecționat și au apărut reprezentații pentru fiecare: diverse figuri inspirate de viața de zi cu zi, ca împăratul, valetul sau regina. Mai târziu, sursa de inspirație au ajuns să fie unii dintre cei mai mari regi ai lumii.
 
Se spune că în Europa au ajuns mai târziu, după Asia, mai exact prin secolul al XIV-lea și cel mai probabil au fost aduse de marinarii italieni sau de arabi. Spunem de marinarii italieni deorece prima recunoaștere istorică o găsim la cronicarul italian Niccolo de Coveluzzo, în anul 1379. Aici auzim prima oară de jocul “naibis”, nume provenit de la jocul de origine indiană “naib”. Multă vreme, a servit ca un joc dedicat educării copiiilor. În 1392, în Franța, regele Carol al VI-lea a cumpărat trei seturi de cărți de joc, regele fiind înnebunit de jocuri de orice fel. La scurtă vreme după asta, cărțile de joc au ajuns să fie destul de ieftine, astfel și populația de rând și le permitea. Orașul Ulm din Germania ajunge să devină centrul principal de fabricație a tuturor cărților. Tot din Germania au ieșit primele cărți numerotate. Purtau numele de Landsknecht și de la început au avut patru culori și patru semne. Nu erau însă semnele pe care le cunoaștem noi astăzi. S-a început cu ghindă, clopoțel, frunză și inimă. Francezii sunt cei care le-au schimbat în semnele pe care le folosim în ziua de astăzi: carou, treflă, cupă și pică. Tot ei au inventat Asul, cartea care putea să taie și puterea "regelui". Mult mai târziu, americanii au vrut să aibă și ei partea lor de invenție, așa că au introdus “Nebunul” sau “Jokerul”, cartea care putea să taie orice combinație, oricum. Cel mai vechi pachet de cărți din lume se află într-un muzeu din Statele Unite ale Americii.
 
De-a lungul timpului, au fost inventate nenumărate jocuri propriu-zise, unele devenind extrem de cunoscute și extrem de valoroase. Printre acestea, amintim 21 și pokerul. Pokerul a apărut prima oară în SUA, în secolul al XIX-lea, iar acum a ajuns să fie considerat un sport internațional ce aduce milioane de dolari. Se spune că primii care l-au jucat sunt marinarii, ca să alunge plictiseala călătoriilor pe fluviul Mississippi.

Și în poker există câteva combinații câștigătoare. De exemplu, chinta roială se numește astfel deoarece scopul jocului în sine este să ai o “chintă”, adică cinci cărți la un rând, una după alta. Cea mai mare este cea roială, adică cea mai mare carte trebuie să fie asul, apoi popa, dama, valetul și decarul. Aceasta combinație te poate scoate câștigător la o masă de joc. Originea și-o are în Spania, unde “chinta” vine de la numele spaniol pentru numeralul ordinal “al cincilea” (“la quinta”). Full house se referă la combinația de trei cărți din aceeași suită și o pereche (de exemplu, trei ași și o pereche de popi, aceasta fiind cea mai puternică combinație). O altă combinație câștigăroare este careul, adică atunci când ai toate cele patru cărți de același fel în mână, desigur cea mai mare fiind perechea de patru ași. Originea celor două nume însă - full și careu - este necunoscută, însă așa s-a perpetuat în timp. Pokerul a ajuns încet-încet să cucerească o lumea întreagă, ba chiar are mari șanse să devină sport olimpic.




Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?