Uneori sunt banalități, dar ele pot salva viața. De exemplu, un bărbat căruia i se spune că are aorta mărită trebuie întrebat dacă face efort, chiar dacă are peste 70 de ani și medicul presupune că nu înoată sau aleargă intensiv.
Nu doar comunicarea deficitară dintre medici și pacienți este cauza primară a diagnosticării greșite, ci și faptul că sistemul de sănătate pune un accent redus pe acest proces. Totodată, există un feedback redus în privința acurateţei diagnosticării, nu se fac statistici cu erorile pentru că nu se încurajează transparența, iar educația sanitară este infimă. Nu doar vigilența medicului contează, ci și a pacientului. De asta, de câte ori vă aflați într-o clinică, puneți întrebări.
Fără jenă, chiar dacă vi se pare că veți părea mai lipsiți de inteligență, puneți întebări! Apoi, verificați corectitudinea tratamentului recomandat, dar și cantitatea de medicamente prescrise. Este foarte bine ca, dacă sunteți pensionar, să fie alături de dumneavoastră un alt membru al familiei, care, neaflat sub stresul consultației, sau al temerilor, poate fi mai atent la recomandări, la întrebările puse sau mai ales la cele neformulate.
Chiar dacă vă umple rușinea, nu vă fie teamă să întrebați dacă personalul medical s-a spălat pe mâini. Viața dumneavoastră este mai importantă decât un moment stânjenitor. Acest tip de recomandare se află pe unele dintre cele mai vizualizate site-uri americane de sănătate, iar acolo, întrebarea nu stârnește reacții adverse. Nu în ultimul rând, cereți lămuriri pentru fiecare medicament recomandat, întrebați de ce este prescrisă o anumită doză.
Unii pacienți cumpără de la farmacie doze mari, deoarece nu găsesc gramajul prescris, și în loc de 3 pastile pe zi, iau una singură, fără să știe că își pun viața în pericol. Obișnuiți-vă cu ideea că și medicii sunt oameni, și pot greși, chiar dacă de regulă se comportă impecabil. Și nu uitați, a doua opinie, sau chiar a treia, este o practică obișnuită în țările civilizate.
