1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii: De la proteste violente la evenimente în aer liber

 
1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii: De la proteste violente la evenimente în aer liber
1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii: De la proteste violente la evenimente în aer liber
FOTO: adevarul.ro

Ziua de 1 Mai a devenit cunoscută în lumea întreagă în urma unor incidente violente produse la Chicago în 1886 şi s-a transformat ulterior în Ziua Internaţională a Muncii, reducerea normei orare zilnice de lucru aflându-se la originea semnificaţiei acestei sărbători. Labour Day (Ziua Muncii) este cunoscută şi sub denumirea de May Day (Ziua Mai). Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 Mai, ca Ziua internaţională a muncitorilor.



În anul 1872, circa 100.000 de muncitori din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor, a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca "8 ore să constituie ziua legală de muncă de la şi după 1 mai 1886", sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă, cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde s-au întrunit 90.000 de persoane, din care aproximativ 40.000 se aflau în grevă. Rezultatul a fost acela că circa 35.000 de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
Dar ziua de 1 mai a devenit cunoscută în lumea întreagă în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago. Numărul greviştilor se ridicase la peste 65.000, iar în urma ciocnirii cu poliţia au rezultat mai multe victime.

În anul 1888, la întrunirea Federaţiei Americane a Muncii, s-a stabilit ca în ziua de 1 mai 1890 să aibă loc manifestaţii şi greve, pentru reducerea zilei de muncă de 8 ore. Iar în anul 1889, social-democraţii afiliaţi la Internaţionala a ll-a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internaţională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstraţii în SUA, în majoritatea ţărilor europene, în Chile, Peru şi Cuba.

La scurt timp, Federaţia Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day ("Ziua Muncii"), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală.
În alte ţări însă, Ziua Muncii este marcată la nivel internaţional pe 1 mai, după ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Astfel, în majoritatea ţărilor vest-europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

În fostele ţări comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale. De asemenea, naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii. Ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc.
În România, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în 1890, iar, în timpul comunismului, această sărbătoare a fost marcată, ca şi în alte ţări comuniste, de manifestări propagandistice. După revoluţia din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi propagandistice, însă a fost marcată prin evenimente sociale, în aer liber.Anul acesta, Guvernul a decis ca ziua de 2 mai să fie declarată liberă pentru salariaţii din sectorul public, pentru ca ziua de 1 mai să fie legată de weekendul 3-4 mai.

Printre ţările care sărbătoresc Ziua Muncii pe 1 mai se numără şi Germania, Belgia, Croaţia, Turcia, Grecia, Italia, Spania, Israel, Canada, India, Suedia, Filipine, Mexic, Peru, Hong Kong etc.

1 Mai în ROMÂNIA

Ziua Muncii este sărbătorită în România începând din anul 1890, devenind dintr-o sărbătoare tolerată, ignorată de cele mai multe ori în publicaţiile vremii, una a "marelui bărbat din fruntea ţării", tovarăşul Ceauşescu, evocată în mod propagandistic în ziarele din perioada comunismului.

Sărbătorită iniţial în străinătate, sub denumirea Labour Day, în România, Ziua Muncii a fost celebrată pentru prima dată în 1890, fiind considerată în primii ani de după 1920 o "sărbătoare a muncitorimii", de cele mai multe ori ignorată de ziare din perioada respectivă, precum Adevărul, Acţiunea conservatoare, Acţiunea şi Acţiunea Română, iar în cel mai bun caz - "o sărbătoare tolerată" -, aşa cum relata Adevărul pe 29 aprilie 1920.

Sărbătoarea internaţională de 1 mai apare pentru prima dată în presa românească din secolul al 19-lea
Adevărul de sâmbătă 1 mai 1893 face câteva trimiteri la sărbătoarea muncitorilor, în pagina a treia, la rubrica "Din streinatate".
"În Englitera manifestaţia de 1 Maiu a avut loc în Dumineca următoare a acestei zile. Peste tot manifestaţiunea a avut un caracter foarte impozant. La Londra au luat parte la manifestaţie 60.000 de muncitori. La Hyde-Park, unde s'a ţinut întrunirea, 24 de tribune au fost rădicate de pe care 24 de oratori au vorbit în acelaşi timp. La un semnal convenit, resoluţiuni în favoarea zilei de 8 ceasuri au fost puse la vot şi aprobate prin uriaşe aclamaţiuni", scria Adevărul din 1 mai 1893, fără a face în vreun material referire şi la sărbătoarea muncitorilor români.

Alte publicaţii ale secolului al 19-lea, între care şi Acţiunea conservatoare, ignoră însă sărbătoarea de 1 Mai. Astfel, ziarul Acţiunea conservatoare apărut marţi 1 mai 1907 nu dedică niciun material vreunei sărbători care să aibă de-a face cu muncitorii.
- Câţiva ani mai târziu situaţia se schimbă şi presa din România începe să acorde spaţii restrânse sărbătorii de 1 Mai.
Adevărul de vineri 2 maiu 1919 titrează pe prima pagină: "1 Maiu şi muncitorimea română".
"Anul acesta, muncitorimea serbează ziua de întâi Maiu, în împrejurări cu totul deosebite. Războiul mondial, revoluţiunea cea mare, cum i-a zis un scriitor socialist, s'a terminat şi la Paris, unde se zămisleşte pacea, lumea cea veche cu politica ei de echilibru între popoare e în luptă cu lumea cea nouă, care bate cu pumnii vânjoşi la poarta vieţei, lumea păcei de dreptate şi armonie între popoare (...)", se spunea în articolul Adevărul din 2 maiu 1919.

Un an mai târziu, ediţia de joi, 29 aprilie 1920, a Adevărul publica în pagina 4 o scurtă ştire cu titlul "Serbarea zilei de 1 Mai". În respectivul material se spune că "Partidul socialist a hotărât să sărbătorească ziua de 1 Mai, cu solemnitate" şi se prezintă programul evenimentelor care urmau să aibă loc la diferite fabrici din România.

1 Mai - o zi tolerată ca zi de repaus în perioada interbelică
Adevărul de vineri, 30 aprilie 1920, publica pe pagina 4 o ştire despre "Serbarea zilei de 1 Mai", în care se spune că mai mulţi delegaţi ai partidului socialist vor pleca în provincie pentru a lua cuvântul de 1 mai.
Însă un subtitlu al materialului - "1 Mai zi «tolerată»" - relevă statutul acestei sărbători în respectiva perioadă. Acest lucru este cu atât mai evident cu cât în materialul respectiv este transmisă "Circulara Ministerului de Interne către autorităţile administrative": "Organizaţiunile socialiste muncitoreşti din ţară au hotărât să sărbătorească şi anul acesta ziua de 1 Mai. Această zi a fost întotdeauna tolerată ca zi de repaus şi manifestaţie socialistă aşa că sărbătorirea ei va fi lăsată liberă şi anul acesta, a se face în limitele în care ordinea publică nu va fi turburată (...) Ar fi de dorit ca (...) serbarea să înceapă de dimineaţă şi să se termine cel mai târziu la orele şase seara (...)".

1 Mai şi "cenzura preventivă"
Nu doar că era tolerată, dar sărbătoarea de 1 Mai este asociată în ziare ale anului 1920 cu cenzura.
Astfel, Adevărul de sâmbătă 1 mai 1920 titra pe prima pagină "1 Maiu şi Cenzura preventivă", lansând un atac la adresa guvernării de la momentul respectiv. "Spre a scăpa de încurcătură, guvernul a declarat ziua de 1 Maiu zi de sărbătoare legală. Deşi Conferinţa Păcei a înscris reducerea orelor de muncă la opt ca măsură internaţională, totuşi guvernul nostru nu a recunoscut ziua de 1 Maiu ca o serbare internaţională a muncei, ba din contra, circulara ministerului de interne către autorităţile administrative se referă la «tolerarea» anterioară a acestei serbări pentru a anunţa că ea va fi lăsată liberă şi anul acesta. Guvernul se fereşte a'şi lua răspunderea «tolerărei» zilei de 1 Maiu şi de aceea invocă precedentele (...)", se spunea în Adevărul din 1 mai 1920.
Pe de altă parte, Acţiunea Română de duminică 1 mai 1921 nu dedică niciun material sărbătorii muncitorilor. În schimb ziarul Adevărul din 1 mai 1921 face în câteva rânduri din pagina a treia, la secţiunea ştirilor din ţară, referire la sărbătoarea de 1 Mai, sub titlul "Serbarea zilei de 1 Maiu", precizându-se că "Şcoala socialistă a decis să organizeze o serbare pe ziua de 1 Maiu (...).

Ziua de 1 Mai şi problematizarea conceptului de muncă, de muncitori şi patroni
Adevărul de duminică 30 aprilie 1922 făcea referire în pagina 3 la "Ziua de 1 Maiu". Subtitlul materialului era însă: "Se va lucra Luni?.. Ezitarea autorităţilor. Problema e însă tranşată".
"Ziua de întâi Mai dă loc şi anul acesta la tot soiul de discuţii privitoare la întrebarea dacă ziua aceasta poate fi socotită ca sărbătoare legală. Muncitorii şi salariaţii în genere socotesc că ziua de 1 Mai trebuie şomată, deoarece, pe lângă faptul că a fost consacrată de tradiţie, ea a dobândit o consacrare aproape oficială încă de acum doi ani. Patronii, fireşte, refuză a recunoaşte zilei de 1 Mai caracterul de sărbătoare legală. Singurele care nu ştiu ce vor căci n-au o atitudine lămurită în această privinţă sânt autorităţile. D-l prefect al poliţiei Capitalei a îngăduit muncitorilor organizaţi să serbeze ziua de 1 Mai în ajun, adică Duminică, în scopul ca, lucrul să nu se întrerupă. Deci, după prefectura poliţiei ziua de 1 Mai n'ar fi sărbătoare legală. La rândul său, d-l Mârzescu, ministrul muncei, a declarat că întru cât ziua de 1 Mai a fost socotită prin tradiţie ca sărbătoare, rămâne ca patronii şi muncitorii să cadă de acord în această privinţă (...)".
Dilema "zilei şomate" de 1 Mai este reliefată şi în Adevărul de miercuri 3 mai 1922, în pagina 1, prin intermediul unei caricaturi cu titlul "1 Mai 1922".
Caricatura prezintă o imagine cu cetăţeni şi santinele în Grădina Bordei, sub care este postat textul: "Lucrătorii: Ce, nu este aici serbarea de 1 Maiu?/ Santinela: Nu, din ordinul guvernului serbarea de 1 Maiu se face de astă dată la Jilava".

1 Mai şi substratul "mobilizator"
Ziarul Acţiunea de miercuri 30 aprilie 1941 oferea cititorilor în pagina 3 "informaţiuni" despre ziua de 1 Mai, respectiv: "Preşedinţia Consiliului de miniştri aduce la cunoştinţă că în ziua de 1 Mai - Sărbătoarea Muncii - toate autorităţile publice vor fi închise", "Mâine, joi, 1 mai 1941, halele şi pieţele Capitalei vor fi închise toată ziua în conformitate cu prevederile Legii pentru reglementarea repausului duminical. Primăria Capitalei invită populaţia să-şi facă aprovizionările din vreme".
Totodată, Acţiunea dedică două articole zilei de 1 Mai în numărul său de sâmbătă 3 mai 1941, pe prima pagină.
Primul material, intitulat "Ziua Muncii", are un substrat "stimulator": "(...) Muncitorii sunt azi toţi cei ce activează, pe un plan sau altul, cu braţele sau cu mintea, cu pregătirea sau cu talentul, pentru binele prezent şi viitor al naţiunei. Dela această nobleţe nu poate fi exclus nimeni după cum nici nimeni nu mai are dreptul să se sustragă dela îndatoririle muncei şi ale câştigului existenţei prin ea. Munca fiind înţeleasă ca un nobil drept al tuturora şi ca o sacră datorie a oricărui român, e evident că sărbătorirea ei devine un prilej de bucurie pentru întreaga suflare românească (...) Sustrasă influenţelor cu caracter internaţional, ziua muncii devine o sărbătoare naţională ce dă tuturora prilej să-şi reîmprospăteze isvoarele sufletului şi să-şi încordeze forţele trupului pentru a birui prezentul şi a făuri strălucirea de mâine a naţiunei".
Cel de-al doilea material este o relatare a scriitorului Panait Istrati, intitulat "Un 'Întâi Mai' La Cairo...".

Sărbătoarea muncii, sărbătorită "prin muncă", în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Ediţia din 30 aprilie 1944 a ziarului Acţiunea dedică un material pe prima pagină "Sărbătorii Muncii", care este însă introdus printre articole dedicate războiului, precum "Cronica Răsboiului, Ofensiva minelor, un preludiu al invaziei?", "Normalizarea relaţiilor ruso-elveţiene", "Lupte locale în Crimeea şi Tighina".
În materialul dedicat "Sărbătorii Muncii" se spune: "Ziua de 1 Mai va fi sărbătorită anul acesta prin muncă. În toate întreprinderile, serviciul se va executa în orele de program obişnuite".
În corpul aceluiaşi material este publicat şi cuvântul d-lui Arh. I. D. Enescu, Ministru Subsecretar de Stat al Muncii. "Iubiţi muncitori, în alţi ani 1 Mai era prilej şi pentru noi, de veselie şi cinstire a muncii închinată producţiei. Era nu numai sărbătoarea muncii, ci şi a naturii, care îmbracă, în miez de primăvară, haina nouă de flori şi verdeaţă, pentru noua rodire. Era, după viscolul şi frigul amorţitor al iernei, soarele şi căldura, cu impulsuri de viaţă nouă şi cu toate speranţele de mai bine, sprijinite de străduinţa omenească şi de generozitatea naturei. Anul acesta însă, 1 Mai, este umbrit de pătimirea adusă de urgia războiului pe care nu l-am dorit nici provocat. Fiindcă nici ţara, nici conducătorii, nici poporul n-au urmărit cotropiri teritoriale, ci dinpotrivă am fost toleranţi chiar cu străinii dela noi, îngăduindu-le să trăiască lângă noi uneori mai bine ca noi. (...) Fie ca 1 Mai 1944 să reprezinte pentru neamul nostru zorile dreptăţii şi ale sfârşitului suferinţelor şi deci putinţa desvoltării puterilor de muncă şi de prosperitate. Iar pentru voi iubiţi muncitori 1 Mai 1944 să vă aducă liniştea căminurilor voastre, sub ocrotirea conducerii Statului nostru, care urmăreşte ceas cu ceas înfăptuirea îmbunătăţirilor sociale menite să vă asigure această lunişte".
Pe de altă parte, în timpul comunismului, sărbătoarea de 1 Mai a fost marcată în România, ca şi în alte ţări comuniste, de manifestări propagandistice.

Chenarul de aur al Întîiului Mai "sub conducerea partidului, al exemplului şi energiei secretarului general"
În paginile publicaţiei Scînteia din 1975 se regăsesc articole scurte publicate sub genericul "1 Mai", cu titluri precum "Cuvinte înscrise cu mîndrie în cronica întrecerii socialiste" (3 aprilie), "Angajamentele muncitoreşti se îndeplinesc cu cinste" (4 aprilie), "Angajamente de onoare, fapte de onoare" (11 aprilie), "Fapte de cinste în cronica bogată a întrecerii" (13 aprilie), "Succese de prestigiu îmbogăţesc cronica întrecerii" (20 aprilie), "Avîntul întrecerii creşte pretutindeni. Zi de zi se obţin remarcabile succese" (25 aprilie) şi "Realizări în întrecerea socialistă. Cum s-au cîştigat 8 luni şi 20 de zile în înfăptuirea cincinalului".

Ziarul Scînteia, în numărul său din 1 mai 1975, titra pe prima pagină "Trăiască 1 Mai Ziua solidarităţii internaţionale a celor care muncesc!" şi publica un articol "Sub conducerea partidului, uniţi, încrezători, puternici". "Ridicăm pentru a treizeci şi una oară spre cerul liber al patriei, mâinile noastre cu ramurile în floare şi drapele. Cu trei decenii în urmă, ţara se pregătea prin jertfă de sânge - în lupta pentru înfrângerea definitivă a fascismului - pentru adevărata ei primăvară. (...) Tot atâtea motive de angajare cu trup şi suflet într-o unitate indestructibilă pentru exemplara înfăptuire a politicii interne şi externe a Partidului Comunist Român, spre binele şi gloria patriei socialiste. Ne însufleţeşte şi ne cheamă spre noi şi noi izbânzi, consacrate înfloririi României, Programul istoric al partidului".
De asemenea, în rândurile aceluiaşi articol, exemplul şi energia tovarăşului Nicolae Ceauşescu "sporeşte şi stimulează" energiile oamenilor, un preşedinte de ţară "care nu cunoaşte alt ţel mai înalt decît slujirea cu devotament a poporului român, nu cunoaşte altă cauză mai înaltă decît dezvoltarea continuă a relaţiilor de prietenie, colaborare şi solidaritate cu popoarele ţărilor socialiste, cu forţele revoluţionare, antiimperialiste de pretutindeni, cu toate popoarele pentru înseninarea climatului politic internaţional şi afirmarea principiilor de justiţie şi legalitate în arena internaţională, pentru edificarea unei noi economice şi politice mondiale".

Mesele "tovărăşeşti", omagii aduse muncii şi "entuziastele" adunări populare "distractive" ale tovarăşului Ceauşescu
În numărul său din 2 mai 1975, Scînteia publica un material "Sărbătorirea Zilei de 1 Mai", prezentând "manifestările care au avut loc ieri în întreaga ţară (care) au evocat vibrant bogatele tradiţii revoluţionare de luptă, legăturile de solidaritate internaţionalistă ale clasei muncitoare şi Partidului Comunist Român, contribuţia României la zdrobirea fascismului, marile succese în construcţia socialistă, angajarea fermă a întregului popor pentru înfăptuirea Programului partidului". De asemenea, numărul prezintă "cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu", la masa "tovărăşească" oferită de Comitetul Central al Partidului Comunist Român.

În "Adunări populare în ţară cu prilejul zilei de 1 Mai", articol publicat în Scînteia pe 2 mai, erau prezentate evenimentele de 1 mai şi modul în care, "în reşedinţele de judeţ, în celelalte municipii şi oraşe au avut loc, joi, entuziaste adunări populare prilejuite de sărbătoarea zilei de 1 Mai. La adunări au luat cuvântul prim-secretarii şi secretarii ai comitetelor judeţene, municipale şi orăşeneşti de partid, preşedinţi ai consiliilor sindicale locale. Ziua de 1 Mai a fost marcată în întreaga ţară de numeroase activităţi cultural-artistice şi distractive. Pe meleagurile Ţării de Sus organizarea unor ample manifestări a prilejuit participarea a mii de oameni ai muncii. la Suceava, în piaţa centrală a oraşului, în parcul Arini şi pe platoul cetăţii de Scaun au avut loc spectacole de cîntece şi jocuri susţinute de formaţii locale de amatori, iar pe scena casei de cultură a sindicatelor a fost prezentat spectacolul festiv «Omagiu muncii». (...) Studenţii centrului universitar Galaţi, în colaborare cu elevii liceului «Vasile Alecsandri» au susţinut un recital de poezie patriotică intitulat «Din stejar, stejar răsare». La casa de cultură a sindicatelor a avut loc un spectacol de muzică şi poezie intitulat «Noi creştem odată cu ţara»".

Scînteia şi-a păstrat obiceiul şi în anul 1989, când scrie despre 1 Mai încă din primele zile ale lunii aprilie, fiind publicate articole sub genericul "În întâmpinarea Zilei de 1 Mai". Astfel, sunt publicate articole cu titluri precum "Oameni ai marilor performanţe" (5 aprilie), "Rînduri, rînduri, muncitori" (6 aprilie), "Faptele noastre de muncă - mândria noastră" (9 aprilie), "Măsura hărniciei muncitoreşti" (19 aprilie), "Angajare revoluţionară, soluţii eficiente, de largă perspectivă pentru realizarea integrală a planului" (25 aprilie) şi "Tehnologiile avansate - larg extinse în acţiunea de modernizare" (27 aprilie 1989).

Versurile "libere" şi poporul întreg care-l înconjoară pe "marele bărbat din fruntea ţării"
Scînteia, din 30 aprilie 1989, a titrat "Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului popor în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu". În articolul "Aleasă cinstire muncii eroice a poporului condus de partid, remarcabilei activătăţi revoluţionare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauseşcu", autorul materialului a suprins adunarea festivă consacrată zilei de 1 Mai, unde au participat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedinte al Republicii Socialiste România, şi tovarăşa Elena Ceauşescu. "Cu entuziasm, cu bucurie în inimi au întâmpinat pe conducătorul iubit al partidului şi al statului tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe tovarăşa Elena Ceauşescu miile de locuitori ai Capitalei veniţi la Sala Palatului Republicii, unde s-a desfăşurat adunarea festivă. Ca de fiecare dată, reîntâlnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu oameni ai muncii de cele mai diferite profesii a constituit un prilej de vibrantă reafirmare a dragostei şi a respectului profund cu care partidul, poporul întreg înconjoară pe mare bărbat din fruntea ţării. În aclamaţiile şi uralele participanţilor la adunare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu au luat loc în loja oficială".

Poezia a fost şi ea folosită în acele vremuri pentru sărbătorirea zilei de 1 Mai, ziua "tovarăşului Ceauşescu". "De ziua muncii", publicată în paginile ziarului Scînteia din 3 mai 1989: "E ziua muncii 'nalta noastră ziua/ În fiecare zi din calendarul/ Cu fiecare măsurăm nu numai timpul/ Dar şi suişul nostru, temerarul/ Spre culmile pe care comunismul/ În straie româneşti, de sărbătoare/ Ne-aşteaptă, după datina străbună/ Cu pâine albă, bună, şi cu sare/ Dar ca să ajungem până sus mai este/ Un drum de muncă multă, de sudoare,/ De dăruire-n fiecare faptă/ De încredere-n flacăra cea mare/ Pe care, simplu, o purtăm în noi/ Drept cea mai tricoloră moştenire/ A fost ce-a fost pe-acest pământ erou/ Şi este încă şi va fi şti să fie/ Cît ziua muncii-i ziua noastră zilnic/ La orice răsărit din calendarul/ Cu care măsurăm nu numai timpul/ Dar şi suişul nostru, temerarul/ Spre culmile pe care comunismul/ În straie româneşti, de sărbătoare/ Ne-aşteaptă, după datină străbună/ Cu pîine albă, bună, şi cu sare", poezie scrisă de Teofil Balaj.

Oamenii muncii şi satisfacţia de a trăi liber, într-o ţară liberă, sub "democraţia" strălucitului conducător
Publicaţia Scînteia deschide numărul din 3 mai 1989 cu "originalul" titlu "Trăiască 1 Mai. Ziua muncii, ziua solidarităţii internaţionale a celor care muncesc!".

Din "La sărbătoarea muncii - manifestări de amplă rezonanţă educativă", articol publicat în filele ziarului din 3 mai, cititorii aflau că tradiţionala zi a muncii a fost întâmpinată cu "hainele sărbătoreşti ale realizărilor remarcabile obţinute în îndeplinirea sarcinilor de plan pe anul 1989 şi pe întregul cincinal". "Aflaţi sub puternica, mobilizatoarea impresie produsă de Adunarea festivă consacrată zilei de 1 mai, manifestare ce a prilejuit reafirmarea unităţii depline a întregului popor în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, reafirmarea hotărîrii de a munci mai mult şi mai bine pentru îndeplinirea sarcinilor mobilizatoare ale programului de dezvoltare economico-socială şi culturală a patriei, care va deschide României zările comunismului, oamenii muncii au dat glas mîndriei, satisfacţiei de a trăi liberi într-o ţară liberă, independentă, omagiind partidul, pe strălucitul nostru conducător".

Astfel, articolul amplu prezintă acţiunile desfăşurate în Capitală, unde "zeci de mii de bucureşteni s-au îndreptat în prima zi de mai pentru a se bucura în tihnă de reînnoirea naturii, de frumuseţea exploziei vegetale", "măiestrit dirijată de arta horticultorilor". "Zeci de mii de bucureşteni s-au «revărsat» în pădurile din preajma oraşului (Pusnicul, Andronache, Băneasa etc.), spre bazele sportive ale pionierilor, uteciştilor, studenţilor sau cele ale diverselor cluburi de la Străuleşti, Băneasa, Tei, Bragadiru, Pantelimon etc.".

Încă de dimineaţă, se arată în articolul citat, "în cochetele chioşcuri, special amenajate pentru a adăposti fanfarele, a răsunat muzica de promenadă, acordurile unor cunoscute marşuri". "Grădinile, estradele special amenajate şi mai ales teatrele de vară care şi-au redeschis porţile cu acest prilej au găzduit (prin contribuţia substanţială a comitetelor de partid şi U.T.C., sindicale ale unor mari unităţi economice) ample şi rezonante spectacole omagiale dedicate zilei de 1 Mai, concerte de muzică populară şi uşoară, recitaluri de poezie patriotică şi revoluţionară, montaje literar-muzicale, proiecţii de filme artistice, documentare şi de animaţie şi, nu în ultimul rând spectacolele teatrale şi muzicale ale unor prestigioase instituţii artistice (care, paralele, au desfăşurat o intensă activitate la sediu )".
Nu au lipsit în acel an nici "serile cultural-distractive dedicate fruntaşilor din întreprinderi". "Bogate şi variate au fost, totodată, în această primă zi, de mai, şi demonstraţiile şi activităţile sportive: astfel, în cadrul manifestării inaugurale «Festivalul cultural-sportiv Buftea», ediţia a V-a au putut fi urmărite evoluţii al cros, viteză, handbal, volei, demonstraţii de aeromodele, karting, tenis de masă etc.".
După revoluţia din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi propagandistice, însă a fost marcată prin evenimente sociale, în aer liber.

1 Mai, de la zilele închinate "marelui bărbat din fruntea ţării" la o zi de a Speranţei
Într-un articol publicat pe 29 aprilie 1990, Traian Caraciuc prezenta o istorie a zilei de 1 mai, când, "în urmă cu peste 100 de ani, la 14 iulie 1889, socialiştii din Europa, reuniţi în capitala Franţei, chemau muncitorime din toate ţările să-şi intensifice lupta pentru o lume mai bună şi mai drepată. Cu acest prilej, s-a hotărât ca 1 mai să fie proclamată ca zi a solidarităţii celor care muncesc".

"Chemarea de la Paris a avut un puternic ecou şi în România, încurajând oamenii muncii la acţiuni revendicative, la solidaritate frăţească între toţi cei ce muncesc. Pentru bucureşteni, prima duminică a anului 1890 avea să fie şi prima sărbătoare a muncii din ţara noastră, un prilej de solidaritate cu cei ce trudesc din toate ţările lumii. Să ne închipuim Bucureştiul de acum 100 de ani. Mii de lucrători cu steaguri tricolore au demonstrat pe străzile Capitalei, cîntînd imnul «Deşteaptă-te române». Era o zi frumoasă, cu cer senin, pe care strălucea soarele dătător de speranţă. Din presa vremii aflăm că în grădina Trocadero, de pe dealul Filaretului, bucureştenii veniţi cu famiile lor «la iarbă verde» au ascultat cu interes oratorii care se perindau pe la tribunele improvizate, au aplaudat programele culturale care s-au prelungit pînă seara târziu".

"La Bucureşti, locurile preferate pentru întrunirile de 1 mai erau grădina Trocadero de pe Dealul Filaretului, grădina Băicoianu, Cişmigiul, grădina «Puţul cu apă rece», grădina Bordei, pădurea Băneasa şi pădurea Mogoşoaia. Lozincile sub care se desfăşurau cele mai multe întruniri erau simple: «Ajung 8 ore de muncă», «Repaus duminical», «Libertate şi dreptate».

Evoluţia 1 mai: "Şomeri din toate sectoarele, uimiţi-vă"
În Libertatea din 2 mai 1991 apărea un articol: "într-un (im) posibil şuvoi de oameni ai muncii, veniţi să îşi serbeze ziua, ar fi trebuit să vedem ieri, în Piaţa Revoluţiei şi o coloana a celor fără muncă. Datele de ultimă oră oferite de Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a Muncipiului Bucureşti evidenţiază 2.213 şomeri faţă de 699 la 1 aprilie. O evoluţie care, în perspectiva derulării negocierilor dintre patroni şi salariaţi, se anunţă îngrijorătoare. Nu ar fi lipsit prea mult să vedem în şuvoiul manifestanţilor şi o altă coloană purtînd pancarta: «nu avem nevoie de ajutor de şomaj». Pentru că, iată, din evidenţele aceleiaşi direcţii municipale reţinem şi un şir de cupoane (mandate pentru ajutor de şomaj) returnate de poştaşi pentru că beneficiarii nu au fost găsiţi la domiciliu sau şi-au dat adresele greşit. Şomeri din toate sectoarele, uimiţi-vă".

Manifestaţiile artistice-culturale-distractive din vremea "tovarăşului Ceauşescu", înlocuite cu Valea Prahovei
Pe 5 mai 1992, Libertatea publica materialul "Întâi de mai pe Valea Prahovei", un articol în care erau prezentate tentaţiile fiecărui oraş de la poalele munţilor Bucegi. "Anul acesta i-a văzut Dumnezeu pe români că sunt în tranziţie şi cu preţurile în creştere, le-a dat o frumuseţe de vreme fără niciun nor, măcar de asta să aibă parte. Cei care nu au luat-o către mare au apucat drumul spre Valea Prahovei: te scoate mai ieftin şi aerul este mai curat. Din păcate, cît de mulţi şi-au permis acest până şi acest mic lux o dovedeau joi, la casele de bilete C.F.R. de la Agenţia de voiaj. De unde altă dată totul se epuiza cu trei zile înainte, acum, bilete cîte vrei, iar la casă nimeni. Pentru o familie cu un singur copil, un drum dus şi întors cu clasa a doua pînă la Braşov costă aproape 2.500 de lei, la accelerat. Tot cam atât dacă faci benzina jumi-juma cu un prieten. Pentru elevi şi studenţi, la personal, mai ţine încă cu naşul, însă tot mai greu, controalele fiind tot mai «întărite».

De asemenea, din articolul menţionat, cititorii aflau că Breaza este localitatea preferată a celor "cu dare de mînă", metrul pătrat de pământ fiind 25 de dolari. "În Sinaia negru de lume, dar nu mai mult decît într-o duminică obişnuită. Aici te simţi ca acasă: cît priveşti cu ochii numai maşini cu număr de Bucureşti. Apoi străini, foarte mulţi turişti din Germania şi Marea Britanie. Barurile şi băruleţele răsărite peste noapte sunt pline de ei, ca şi de românaşii pricopsiţi peste noapte".
Pe de altă parte, "omul de rînd dă un pol pe o merdenea luată din drum, încă unul pe un Cico răsuflat şi o ia spre Mănăstirea Sinaia".

"Mai o plimbare pe la Peleş, mai prin împrejurimi şi soarele începe a scăpăta. În Buşteni s-a stârnit vântul, dar o masă la iarbă verde cu ce şi-a adus fiecare prin sacoşă este mult mai plăcută decât la restaurant".
În ultimii ani, sărbătoarea de 1 mai şi-a pierdut din "profunzimea" iniţială, fiind mai mult un prilej de bucurie pentru salariaţii din sectorul public care beneficiază de zile declarate libere de către Guvern.

 

Subiecte pe aceeași temă



Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
Comentarii existente
2 0
Dorin-Adrian Cristea
01 May 10:04
Cand vad asemenea poze mi se face scarba si imi pare rau ca nu m-am nascut pe planeta care trabuia.
Răspunde
Afișează mai multe comentarii
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?