Transalpina se întoarce: prostie pură sau crimă cu premeditare?

Cu riscul de a părea un bunic plicticos care repetă amintiri din armată, mă văd nevoit să reiau studiul de caz al celebrei Transalpina, drumul inutil și exorbitant de scump care suie în Parâng la 2150m și coboară apoi în Valea Lotrului, in the middle of nowhere, cum se zice. Nu de alta, dar cazul pare că va exploda zilele astea în freza unor liberali ca Orban și Vosganian, care au făcut presiuni ca miniștri pentru aprobarea acestui proiect absurd. Și în freza cine mai știe cui, care a continuat cuminte investiția după aceea, deși știa ce hram poartă contractorul Romstrade, recte Nelu Iordache, omul cu avionul și probabil bidon transpartinic de fonduri.

Parcă văd că se vor consuma zilele astea zeci de ore de emisie TV, cu moderatori isterici sau în poziția ficus, cu sau fără Orban și Vosganian prin studiouri, cu atârnători de-ai lui Ponta trimiși să facă garagață politică – deci o mare pierdere de timp cu strigături confuze unii peste alții, adică ceea ce trece la noi drept dezbatere, dar cu pierderea completă a fondului problemei: anume că înainte de execuția proastă sau neregulile financiare, această investiție nu trebuia să existe în primul rând, după orice logică a bunului simț.

Cu alte cuvinte, marea ei problemă e chiar oportunitatea, înainte de proasta execuție și mânărelile survenite ulterior. Și ne întoarcem la vechea întrebare, discutată cu ocazia celuilalt dosar Vosganian, cel cu gazul ieftin pentru Ioan Niculae: cât de departe putem merge cu acceptarea prostiei guvernamentale ca apărare contra inculpării penale, dacă lucrurile s-au derulat procedural corect? Până unde putem spune, “a fost decizie politică a unui guvern legal ales, deci bună-proastă, asta e”, când inoportunitatea deciziei respective sare în ochi, se vede din avionul lui Nelu, să zic așa, iar neglijența și fușereala în alocarea unor sume importante sunt uluitoare și documentate negru pe alb?

In cazul de față, cât de cretin să fii ca să spui că o investiție de 400 milioane euro “permite accesul la domeniul schiabil X…” din moment ce drumul stă închis din toamnă și până în primăvară, exact ca Transfăgărășanul, din cauza condițiilor meteo la acele altitudini? Adică, e asta o gogomănie de oportunitate suficient de mare ca să devină penală?

In plus, un elev de clasa a Va care se uită pe harta de mai jos vede că accesul la Obârșia Lotrului și noua pârtie de schi de lângă lacul Vidra, una foarte ok (când vor fi gata amenajările) există dintotdeauna pe DN7A (cu verde), vechiul drum care merge pe vale și deci e deschis traficului și peste iarnă. Pentru ce să traversezi un munte de 2200m ca să ajungi într-o vale unde există deja un drum? In caz că se dorea o investiție utilă în zonă, putea fi reabilitat chiar DN7A, cu maxim 10% din costurile Transalpina, mai ales că iese la Brezoi, în Valea Oltului, deci se va lega cu viitoarea autostradă Pitești-Sibiu.

Mai multe, pe contributors.ro