Soarele s-a aprins în urmă cu 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cea mai mare planetă din sistemul nostru solar este Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pamântul și Marte, numite și planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite și gigante gazoase, sunt mult mai masive decât cele terestre.
Cum ar fi să pășim pe fiecare dintre aceste lumi care formează sistemul nostru solar? Cum ar fi resimțită gravitația pe Mercur, cât ar dura o zi pe Venus sau cum ar fi vremea pe Titan? Site-ul SPACE.com încearcă să ofere un răspuns la aceste întrebări.
Venus:
Cu peisajul său în care predomină culorile roșu-portocaliu, cu temperaturi suficient de ridicate pentru a topi plumbul și cu ploile sale de acid sulfuric, Venus poate fi considerată o reprezentare perfectă a iadului. Amenajarea unei baze pe această planetă depășește cu mult capacitățile noastre tehnologice din prezent. Cu un efort de imaginație, ne putem totuși da seama cum ar fi dacă am reuși totuși să trăim la suprafața acestei planete.
Venus este considerată sora geamănă a Pământului pentru că are dimensiunile și compoziția similare. De aceea nu are de ce să ne mire faptul că NASA, Agenția Spațială Europeană dar și agenția spațială rusă sunt interesate de studierea celei de-a doua planete de la Soare. Începând cu anii '60, spre Venus au pornit mai mult de 40 de misiuni de cercetare.
La începutul anilor '90, sonda orbitală Magellan trimisă de NASA și-a folosit instrumentele radar pentru a cartografia 98% din suprafața planetei (suprafață care nu poate fi observată direct pentru că este acoperită de pături groase de nori). După aceea, Venus a căzut pradă uitării până în 2005, când ESA a lansat sonda Venus Express pentru studiul atmosferei dense a acestei planete.
