În anii 1960, Montague Ullman a început o serie de experimente la Maimonides Medical Center din Brooklyn, New York, pentru a testa ipoteza conform căreia oamenii ar putea fi pregătiți să viseze ceva selectat aleatoriu, informează Descoperă.
Cu alte cuvinte, persoanele ar putea alege ceea ce vor să viseze înainte de a merge la culcare, scrie Mediafax.
La scurt timp după începerea acestui experiment, grupului i s-a alăturat și cercetătorul Stanley Krippner, profesor de psihologie la Universitatea din California Saybrook.
"O abordare experimentală a subiectului nu a devenit posibilă până când nu a fost disponibilă tehnologia psihologică din laboratorul fiziologic", a afirmat Krippner.
Conform Descoperă, în urma studiului început în anii 1960, s-a descoperit că participanții care au fost treziți în perioadele de mișcare rapidă a ochilor (REM), în mod frecvent, erau în stare să își amintească episoadele dintr-un vis.
Experimentele au durat mai mult de 10 de ani și au generat rezultate semnificative statistice.
În timpul experimentelor, a existat un "expeditor telepatic" și un "receptor telepatic". Aceștia se întâlneau în laborator pentru o scurtă perioadă de timp, înainte de a fi plasați în camere separate și de a merge la culcare. Pe expeditorul telepatic îl aștepta în camera de dormit un plic ce conținea o imagine sau un desen. Receptorul telepatic a fost trezit intenționat la scurt timp după REM, astfel încât cercetătorii ar putea avea un raport al visului.
"Aceste rezultate sunt fascinante, iar ideea că se poate influența visul altora deschide multe uși. Deși s-ar putea să nu înțelegem procesul din spatele transferului de informații, avem dovada producerii acestuia. Acest lucru este destul de comun când examinăm fenomene parapsihologice - știm ce se întâmplă, dar nu știm cum", a declarat profesorul Stanley Krippner.
Fizica cuantică a pus în lumină marea interconexiune din întregul Univers. O explicație posibilă este rețeaua cuantică.
De exemplu, dacă doi electroni au fost creați împreună, iar unul dintre ei este trimis într-o parte a Universului, cel de-al doilea va răspunde instantaneu, indiferent de distanța față de celălalt. Aceasta este o modalitate de a interpreta și înțelege cum totul este de fapt legat într-un fel. Einstein a numit acest fenomen "înfricoșătoarea acțiune de la distanță".
