Cazurile de oameni-himeră sunt mult mai des întâlnite decât ne-am imagina. De cele mai multe ori nu există semne clare ale anomaliei genetice.
Diagnosticul este pus în cazul unor analize amănunțite, care implică teste ADN din mostre prelevate din mai multe zone ale corpului (diferite organe interne, păr, dinți etc), scrie Descopera.ro.
Ce este de fapt o himeră? Este un om (sau animal) care are în corp ADN-ul a două ființe diferite, el asimilându-și practic, în stadiul embrionar timpuriu, fratele geamăn. Uneori pot fi descoperite membre parazite, dar de multe ori persoana respectivă nici nu bănuiește că este o himeră.
Fenomenul se produce după doar câteva zile de la fertilizarea unui ovul. Embrionul abia format (aflat în stadiul de zigot sau de blastocist) întâlnește un alt embrion, iar în mod normal sarcina ar trebui să se finalizeze cu nașterea a doi gemeni non-identici.
Uneori însă, unul din cei doi embrioni este complet absorbit de geamănul său, dar celulele sale, ADN-ul său, grupa lui sanguină, toate acestea vor rămâne în trupul fratelui care se va naște.
Oamenii-himeră au două structuri ADN, iar deseori pot avea două grupe de sânge și chiar organe genitale atât masculine cât și feminine, dacă geamănul asimilat era de sex opus.
Deși cele mai multe cazuri de oameni-himeră sunt foarte greu de observat, există uneori semne care indică această anomalie. Un caz evident este cel al hermafrodiților, persoane care au organe genitale masculine și feminine. De asemenea, diagnosticul este la fel de evident în cazul prezenței unor organe sau membre în plus, anomalie numită polimelie.
Alte indicii posibile sunt ochii de culori diferite, o pilozitate diferită de unele zone ale corpului, pigmentarea diferită a pielii, sau liniile Blaschko, care pot fi observate doar cu ajutorul unei luminii UV speciale: sunt mici linii care coboară de pe umeri pe spate și care sunt invizibile cu ochiul liber.
De regulă însă, celulele geamănului sunt asimilate complet și armonios în trupul unei himere, fără să lase urme vizibile ale straniului proces. Singura metodă prin care pot fi diagnosticate aceste cazuri sunt testele detaliate: ADN-ul unui organ va diferi de ADN-ul altui organ, deși toate vor funcționa normal într-un singur trup.
