Într-o catedrală din Italia este păstrat, printre alte relicve, un craniu uman cu 16 scobituri și orificii perfect rotunde – un obiect care i-a nedumerit multă vreme pe oamenii de știință. Recent, cercetătorii de la Universitatea din Pisa au dat o explicație acestui mister vechi de peste 5 secole, scrie Descopera.ro.
Craniul aparține unui italian care, în secolul al XV-lea, a fost decapitat de turci, împreună cu alte câteva sute de creștini, atunci cînd a refuzat să-și renege credința și să treacă la Islam.
Întâmplarea s-a petrecut la 14 august 1480, când o armată otomană, sub comanda lui Gedik Ahmed Pașa, a asediat orașul italian Otranto. După un asediu de 15 zile, orașul a fost cucerit. Toți bărbații de peste 50 de ani au fost măcelăriți, iar femeile și copiii mai mici de 15 ani au fost fie uciși, fie duși în robie.
Unul dintre cranii atrage în mod deosebit atenția prin faptul că este presărat cu numeroase orificii și scobituri, perfect rotunde, al căror rost a rămas, până de curând, neexplicat.
Recent, totuși, cercetătorii de la Universitatea din Pisa au publicat, în Journal of Ethnopharmacology, un articol în care prezintă o ipoteză explicativă, aducând argumente istorice în acest sens.
După părerea lor, craniul a fost sfredelit (probabil în 1711, când craniile au fost aranjate în dulapurile de sticlă din catedrală) pentru a se obține astfel pulbere de oase, utilizată la vremea aceea în scop medical, pentru tratarea unor afecțiuni neurologice despre care se credea că sunt provocate de influențe magice sau demonice.
În Pharmacopée universelle, un tratat amplu despre preparatele farmaceutice, chimistul francez Nicolas Lémery (1645 –1715) menționa că pulberea obținută dintr-un craniu de om ar fi fost efecientă în tratarea „paraliziilor, a apoplexiilor, a epilepsiei și a altor boli ale creierului.
