La răscrucea anilor 535-536 ai erei noastre, pe Pământ s-a petrecut ceva ciudat: planeta a fost lovită de un val de frig neobișnuit de puternic.
A fost o iarnă cumplită, iar celelalte anotimpuri au fost și ele mai reci decât de obicei. Fel de fel de fenomene climatice neașteptate au răscolit existența oamenilor, recoltele au fost catastrofal de slabe, iar consecința a fost previzibilă și imediată: foamete în multe părți ale lumii. Nimeni nu știe, nici până în ziua de azi, ce anume s-a întâmplat. Oamenii de știință încă se străduiesc să afle ce anume a produs aceste efecte stranii și cu consecințe atât de dramatice pentru omenire.
Puținele cronici rămase din acele vremuri consemnează, pe alocuri, aceste fenomene, fără ca autorii lor să-și explicat cauza.
Cea mai importantă relatare aparține unui anume Procopiu din Caesarea, un cărturar bizantin care, documentând domnia împăratului Justinian, a devenit cel mai important istoric al secolului la VI-lea, o perioadă din care există puține mărturii scrise, ceea ce face contribuția lui cu atât mai valoroasă.
El a notat că, în anul 536, soarele n-a mai luminat cu strălucirea lui obișnuită, ci arăta ca și cum ar fi fost în eclipsă.
Un alt învățat, Michael Syrus, patriarh al Bisericii Ortodoxe Siriace între anii 1166 -1199, a lăsat o cronică extrem de prețioasă - socotită de specialiști drept cea mai cuprinzătoare cronică medievală -, în care, bazându-se pe surse anterioare, mai ales istorii ecleziastice, vorbește și despre evenimente petrecute cu mult timp înaintea vremii lui. Referindu-se la anul 536, scrie așa:
„Soarele s-a întunecat și întunecarea lui a ținut 18 luni. În fiecare zi, lumina timp de vreo 4 ceasuri, și chiar și atunci lumina lui era slabă. Toată lumea spunea că soarele nu-și va mai redobândi niciodată întreaga strălucire. Fructele nu s-au copt și vinul avea gust de struguri acri.”
Europa a fost grav afectată de aceste fenomene, după cum consemnează unele cronici monastice cunoscute sub numele de Analele irlandeze, din care aflăm că efectele s-au prelungit și în cei câțiva ani următori: diferite anale vorbesc despre foametea care a survenit atât în anul 536, cât și în anii 537-539.
