Conspirația politică a fariseilor și a saducheilor împotriva Lui Hristos a generat un șir de ilegalități ce au culminat cu răstignirea Celui care a marcat ireversibil istoria umanității. Căpeteniile religioase ale iudeilor au încălcat toate procedurile prevăzute de legea ebraică în cazul acuzaților. La rându‑i, guvernatorul roman Ponțiu Pilat le‑a dat satisfacție acestora, tot din rațiuni politice, deși, potrivit principiilor dreptului roman, Iisus nu se făcea vinovat de nimic.
De peste două mii de ani, umanitatea stă cu fața spre o palmă de pământ din Orientul Mijlociu, numită Palestina. Cele trei mari religii monoteiste – iudaismul, creștinismul și islamul – revendică Ierusalimul drept centru al propriei spiritualități. O dovadă a originii lor comune, dar și o sursă de interminabile dezbinări și conflicte.
Niciuna dintre religiile amintite nu neagă existența istorică a unui „fiu de tâmplar“ din Nazaret care a produs cea mai mare revoluție din istoria lumii – iar unii spun că singura. Iudeii îi spuneau Rabi, adică Învățător, creștinii L-au descoperit ca Fiu al Lui Dumnezeu, iar musulmanii îl numesc și astăzi Profet.
Sfârșitul tragic – din perspectivă omenească – al Lui Iisus Hristos preocupă și astăzi numeroși teologi, pictori, literați și, nu în ultimul rând, juriști. S-a făcut sau nu vinovat de ceva? A încălcat vreo lege sau cutumă a acelor vremuri ori a fost arestat, torturat și osândit în disprețul reglementărilor romane și iudaice? Iată doar două întrebări care nasc și acum aprigi dispute.
Continuarea pe historia.ro
