O înghițitură de băutură alcoolică declanșează aproape instantaneu în organismul nostru un lanț de reacții complexe, prin care corpul încearcă să descompună alcoolul - această substanță străină și toxică pentru om - și să îl facă, pe cât posibil, inofensiv. Reușește asta? Iată ce se petrece în cursul „călătoriei” alcoolului prin organismul uman.
De ce unii țin la băutură, iar alții nu?
Alcoolul zăbovește în gură prea puțin pentru a fi descompus de enzimele din salivă altfel decât în măsură foarte mică. Cea mai mare parte a alcoolului înghițit trece în stomac și acolo încep, de fapt, marile transformări.
Două tipuri de enzime intervin în descompunerea alcoolului. Primul tip de enzime, numit alcool-dehidrogenaze (ADH), se găsește în cantități mai mari în stomac și transformă etanolul (alcoolul etilic) în acetaldehidă.
Aceasta este și ea toxică pentru corpul omenesc, așa că trebuie metabolizată în continuare, procesul având loc la nivelul ficatului, unde acționează cea de-a doua clasă de enzime. După ingestia de alcool, ficatul se apucă rapid de treabă pentru a neutraliza acetaldehida cea otrăvitoare. Procesul are loc cu ajutorul unor enzime numite aldehid-dehidrogenaze (ALDH), care transformă acetaldehida în acetat, un compus inofensiv.
Deci, la prima vedere, organismul uman pare bine echipat pentru a face față consumului de alcool, chiar dacă acest compus este toxic. Dar, ca de obicei, când privim lucrurile mai în profunzime, mergând de la nivelul fiziologiei organelor la procesele celulare și moleculare, lucrurile devin mai nuanțate.
De pildă, cum se explică faptul că unii oameni „țin la băutură” într-un mod de-a dreptul remarcabil, putând să consume cantități mari de alcool fără a da semne de beție, în vreme ce alții cad sub masă după primele 3 pahare?
În primul rând, nu toată lumea are aceeași înzestrare enzimatică. Atât ADH, cât și ALDH sunt clase de enzime care conțin mai multe asemenea substanțe, iar sinteza fiecărei enzime este codificată de câte o genă. Nu toți avem aceleași gene, ci posedăm diferite variante ale genelor implicate în sinteza acestor enzime, motiv pentru care unii pot secreta cantități mai mari sau mai mici dintr-o enzimă sau alta, aceste enzime fiind și ele mai mult ori mai puțin eficiente în metabolizarea alcoolului.
Mai multe pe descopera.ro.
