Ciolacu a inaugurat un pasaj, a vorbit cu omologul bulgar, a discutat cu patronatele din construcții și cu sindicaliștii din energie, a rezolvat problema BOR cu secretarul de stat agreat pentru culte, în fine, ne-a transmis pe surse că Abrudean nu va fi secretar general. Geoană ne-a (re)confirmat că vrea la prezidențiale în 2024, a dat asigurări că Ucraina va învinge, dar și că Moldova e gata de evadarea din postsovietism, ne-a anunțat că românii vor da de pământ cu actualul sistem politic și ne-a îndemnat să gândim inginerește. Ciolacu a scrântit-o în discurs confundând Bucureștiul cu Buzăul (chemarea străbunilor), iar Geoană cu slobozirea alegației conform căreia ''viitorul României a intrat în criză de timp'' (ambiții de inginer ce se visează filosof), per total însă evoluțiile publice ale celor doi au fost agregate și orientate conform preocupărilor publicului.
Sinteza de mai sus sugerează clar că avem un dialog cu electoratul al celor doi, scopul fiind câștigarea suportului public și informal pentru candidaturile din 2024 la prezidențiale. Ciolacu abia a început, dar e puternic avantajat deocamdată de postura de premier, Geoană continuă demersul de convingere, dar a schimbat viteza într-o treaptă superioară, amândoi sunt însă convinși că se bat pentru electoratul de stânga. Dacă vreți, putem opera cu ideea că, fără anunț public și asumat, au început alegerile primare între actualul și fostul președinte PSD, cumva pe modelul american al democraților sau republicanilor, ce-au demarat și ei această competiție internă, tot pentru 2024.
Nu-i loc azi să detaliez și modul în care sunt sprijiniți și motorizați cei doi, oricum e o treabă complexă ale cărei detalii sunt încă greu de ghicit în mod clar. Pot evoca însă atuurile de bază, respectiv principalele obstacole ce le pot bloca demersurile.
Ciolacu se bazează pe sprijinul structurii PSD pe care a păstorit-o bine în ultimii patru ani, și pe care o poate domina ușor din postura de prim-ministru. E un candidat nou în peisaj, iar dacă-și va păstra calmul și ponderarea ce l-au ajutat bine până acum, poate avea un parcurs liniar-ascendent în ceea ce privește suportul public. Șeful PSD are și beneficiul ajutorului serviciilor secrete, ce-a fost devoalat cu ocazia ''meciului'' cu Iohannis de la rotativă, unde a primit sprijin consistent pentru ca să-l câștige. Obstacolul lui Ciolacu este reprezentat de starea economiei, ce se află azi într-un echilibru instabil, ce se poate transforma în toamnă, odată cu previzibila criză din spațiul euroatlantic, într-o decădere macroeconomică, urmată de mari tulburări sociale.
Geoană are atuul funcției de la NATO, ce-l ajută să survoleze arealul românesc beneficiind de impunitatea oferită de această postură. Poate sugera în mod credibil și sprijinul american, și dotat cu asta, ar putea invoca și nedreptatea ce i s-a făcut în 2009, când Statul Paralel i-a subtilizat victoria pe care a obținut-o în fața lui Băsescu. Problemele lui Geoană vin din lipsa de suport și entuziasm în ce-l privește în interiorul PSD, liderii locali pesediști nemaifiind azi compatibili cu el din motive bine fundamentate. Speranța lui Geoană este ca SUA (unchiul Sam) să poată forța orientarea suportului PSD către sine, ceea ce e un deziderat nerealist azi. Geoană este bine prizat în SUA mai ales la nivelul democraților, și-acolo doar în zona Biden-Nuland-Blinken, grupare ce e pe cale să piardă partida chiar de la finalul acestui an, lucru care, cuplat cu decăderea previzibilă a NATO pe fondul războiului din Ucraina, îl poate transforma pe fostul șef PSD în perspectiva lui 2024 într-un candidat de tip ''paria''.
În scurt timp se vor demara competiții similare, de tip alegeri interne, și pentru celelalte categorii de electorat, cea din interiorul suveraniștilor fiind cea mai importantă deoarece vizează un bazin de peste 50%. Dacă socotim azi electoratul de stânga disputat de Ciolacu și Geoană ca reprezentând aproximativ 30%, e limpede că rămâne puțin de strâns pentru viitorul candidat al Factorului Extern, care azi apare ca fiind Laura Kovesi. Despre candidatul PNL nici nu putem vorbi pentru că nu există, iar încăpățânarea lui Iohannis de a-i ține prizonieri pe liberali îi așează pe aceștia în poziție de irelevanță. Multe se vor întâmpla însă în următoarea perioadă, iar poza de azi va fi mai precis definită, ce e sigur e faptul că toți candidații acceptă și așteaptă arbitrajul ''unchiului Sam'', ce va fi însă foarte ocupat cu prezidențialele americane de anul viitor. Deci e previzibil ca meciul românesc din 2024 să fie arbitrat chiar de către o brigadă de rezervă, câștigători fiind deci cei ce vor putea ghici componența acesteia, inclusiv cine va decide în ''camera VAR'', că doar nu vă închipuiți c-am putea avea alegeri corecte!
