Motivul pentru care astăzi trebuie neaparat să mănânci un anumit tip de pește - E singurul care are aceste proprietăți nutritive deosebite

Rezoluția 71/124 din 7 decembrie 2016 invită toate statele membre ONU, organizațiile internaționale și regionale dar și societatea civilă să acționeze pentru creșterea gradului de conștientizare a valorii tonului și a amenințărilor cu care se confruntă această specie. De asemenea, subliniază importanța stocurilor de ton gestionate în mod durabil în realizarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.

În prezent, mai mult de 96 de țări sunt implicate în conservarea și gestionarea tonului, specie care are o valoare anuală de aproape 10 miliarde dolari, la debarcare, iar unele programe relevante ale FAO au început să dea rezultate pozitive în reducerea pescuitului excesiv, se menționează pe site-ul www.un.org.

Tonul este o specie de pește foarte importantă din punct de vedere economic, atât pentru țările dezvoltate, cât și pentru țările în curs de dezvoltare, și constituie o semnificativă sursă de hrană. Carnea acestui pește este bogată în Omega-3 și, de asemenea, conține și minerale, proteine și vitamina B12.

Ca rezultat al calităților uimitoare ale tonului, acești pești sunt amenințați de cererea copleșitoare. Conform ultimelor date, printre cele șapte specii principale de ton, 33,3 la sută din stocuri sunt estimate a fi pescuite la niveluri nesustenabile din punct de vedere biologic, potrivit site-ului www.un.org.

Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) este principala agenție a ONU care se implică în organizarea evenimentelor legate de Anul Internațional al Pescuitului Artizanal și al Acvaculturii, în colaborare cu alte organizații și organisme din cadrul ONU.

Multe țări depind în mare măsură de resursele de ton pentru securitatea alimentară și nutriție, dezvoltarea economică, ocuparea forței de muncă, venituri, mijloace de trai etc. Prin urmare, Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 14 - Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și a resurselor marine - se aplică pe piața mondială a tonului, notează www.un.org.

Aproximativ 7 milioane de tone de ton și specii asemănătoare tonului sunt debarcate anual. Cum speciile de ton migrator reprezintă 20% din valoarea întregii capturi de pește din pescuitul marin, marcarea de către ONU a Zilei mondiale a tonului reprezintă un pas important în recunoașterea rolului esențial al acestuia la dezvoltarea durabilă, siguranța alimentară, oportunitate economică și mijloacele de trai ale oamenilor din întreaga lume.

În raportul său din 2016, intitulat ''Situația pescuitului și a acvaculturii în lume'', Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a luat act de necesitatea unei gestionări eficiente în vederea restabilirii stocurilor exploatate excesiv, aici fiind inclus și tonul. De asemenea, în raportul din 2018, intitulat ''Situația pescuitului și a acvaculturii în lume: Realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă'', FAO accentuează rolul acestui sector în realizarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă și a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, precum și rolul în măsurarea progreselor către aceste obiective, fiind menționate contribuțiile speciale ale pescuitului în apele interioare și ale pescuitului la scară mică.

Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură constată că cererea pentru ton este încă mare și că persistă o supracapacitate semnificativă a flotelor de pescuit. În raportul amintit, FAO a consemnat că pescuitul de ton și specii asemănătoare tonului a coborât pană la nivelul de aproximativ 7,5 milioane tone în 2016, după nivelul maxim înregistrat în 2014, de 7,7 milioane tone. Chiar și cu această mică reducere, încă mai este nevoie de management eficient pentru refacerea stocurilor de pește - inclusiv a celor de ton - exploatate excesiv.

Tonul și tipurile de pește asemănătoare acestuia însumează aproximativ 40 de specii care se găsesc în Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Oceanul Pacific, precum și în Marea Mediterană. Producția mondială de ton a fost în continuă creștere, de la mai puțin de 0,6 milioane de tone, spre exemplu, în 1950, ajungând la aproape 6,6 milioane de tone în 2010, așa cum arată www.undocs.org.