Vă relatez un episod elocvent la care am asistat în urmă cu vreo 11 ani, chiar la Washington. Organizasem o vizită pentru un grup de parlamentari români ce doreau să-și consolideze relații cu mediul de putere din SUA, iar printre evenimentele programate a fost și participarea la Congresul AIPAC (Comitetul de Afaceri Publice Americano-Israeliene), unde erau prezenți vreo 10000 de evrei americani. Era mare încordare în sală, pe care ghidul nostru, un influent evreu iubitor de România, mi-a explicat-o ca fiind cauzată de posibila ciocnire dintre Bibi Netanyahu, premier și atunci al Israelului, prezent la eveniment, și președintele SUA Barack Obama, ce fusese invitat să țină un discurs, dar nu era sigur că va veni, tocmai din pricina adversităților cu mult aplaudatul Bibi.
Ei bine, Obama a venit, iar în momentul în care a pășit către prezidiu, ghidul nostru, într-un moment de emoție exagerată, ne-a zis să ne întoarcem cu spatele la tribună ca să-l sfidăm pe Obama, așa cum făcuseră deja mulți evrei din jurul nostru. Am blocat rapid inițiativa copilărească a ghidului nostru, și-am asistat astfel la întâlnirea glacială Obama-Bibi, apoi la discursul bun, dar slab aplaudat al președintelui SUA, la cel primit cu mare entuziasm al lui Netanyahu, apoi a venit pauza și am plecat.
Luându-l deoparte ulterior pe evreul nostru ca să-i cer socoteală pentru prostia pe care o făcuse și să-l întreb care a fost cauza, după ce și-a cerut scuze mi-a explicat că Obama nu e unul de-al lor și că nu-l iubește pe Bibi, și nici Israelul, deoarece are origini musulmane, iar politica lui este una de adversitate cu evreii din Orientul Mijlociu, cauzată de modul în care aceștia tratează cauza palestiniană, deci merita cumva un asemenea tratament de sfidare.
Dezvoltând subiectul mi-a arătat cum pe Obama îl cheamă și Hussein, nume dat de tatăl său de origine kenyană și religie musulmană, iar după moartea acestuia Barack a fost crescut de tatăl adoptiv, care era un indonezian tot de religie musulmană, deci așa se explică adversitatea lui Obama pentru Netanyahu și interesele Israelului în Orientul Mijlociu, respectiv dedicarea pentru cauza palestiniană. Am priceput astfel că prin această prismă îl privesc evreii pe Barack Hussein Obama!
Judecând în acest fel exodul musulmanilor către țările UE (nu mai dezvolt aici și treaba relaționării deficitare SUA-Israel din perioada 2008-2016), inițiat în mandatele lui Obama, inspirat de strategiile lui Soros, prietenul lui Obama, exod înlesnit și motorizat de către fostul cancelar Angela Merkel, cel mai apropiat lider politic de fostul președinte american (așa cum a reieșit și din mărturisirile publice ale celor doi), vă puteți explica mai bine trecutul recent referitor la subiect.
Revenind la vizita lui Biden în Israel, ce-a apărut ciudată, forțată, cu rezultate contestate puternic în mass-media și societatea civilă americane, vă reamintesc că aceasta a fost programată ca având și o componentă de întâlniri cu reprezentanții palestinienilor, ce-a fost anulată tocmai prin distrugerea spitalului din Gaza, sutele de morți, respectiv protestele violente ale palestinienilor. De-aici pricepem bine premeditarea, știți părerea mea că spitalul a fost bombardat din ordinul expres al lui Netanyahu, care în acest fel a reușit eliminarea din negocierile momentului a reprezentanților cauzei palestiniene. Cumva putem înțelege că partea din demersul american de dezamorsare a conflictului prin discuții și cu palestinienii, inspirată fiind de zona de putere din SUA controlată de Obama, fiind anulată în acest mod, va da naștere unui mare război politic intern în America, iar acesta s-a putut ghici din criticile dure ale majorității jurnaliștilor la adresa lui Biden și a Casei Albe, aceștia fiind tot cei ce sprijineau fără rezerve până mai ieri politicile SUA, inclusiv cele dezastruoase referitoare la războiul ucrainean.
Ar mai fi multe de spus și speculat, e limpede că vorbim despre un mare conflict iscat la vârful puterii americane din pricina poziționării diferite legate de evreii și palestinienii din Orientul Mijlociu, o să dezvolt explicațiile în zilele următoare. Deocamdată e clar că Israelul și Netanyahu stau pe nisipuri mișcătoare, iar poziționările partizane și amatoristice precum cele ale politicienilor europeni sau români (ce nu pricep nimic din complexitatea situației!), nu ajută cu nimic evreii din Israel, deciziile majore se vor lua tot la Washington, iar acestea pot tulbura major teribilul conflict nou iscat, care e abia la începuturile sale.
Cozmin Gușă
