Documentele Securității arată cum s-a umplut Ungaria de fugari români înainte de Revoluție

Documentele fostei Securități prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), în cadrul seriei „Exodul tăcut”, surprind amploarea fenomenului în perioada 1987 - 1 septembrie 1989.

Statisticile arată o creștere puternică de la un an la altul. În 1987 au fost consemnate 219 treceri frauduloase reușite și 594 de persoane prinse în timp ce încercau să treacă ilegal frontiera. În 1988, însă, fuga din România a căpătat proporții mult mai mari.

6.562 de persoane care călătoriseră în Ungaria au decis să nu se mai întoarcă în țară, rămânând pe teritoriul statului vecin după expirarea vizelor turistice sau de tranzit.

În 1989, pe măsură ce regimul a înăsprit condițiile de acordare a pașapoartelor, tot mai mulți oameni au încercat să treacă direct și clandestin frontiera. Numai în primele opt luni ale anului, 5.406 persoane au fost prinse de grăniceri în timpul unor astfel de tentative, iar alte 1.700 au reușit să ajungă în Ungaria.

Plecarea oficială era dominată de românii de etnie maghiară

Documentele Securității evidențiază diferențe importante între cei care încercau să plece din România, în funcție de metoda folosită.

În cazul emigrării oficiale, cetățenii români de etnie maghiară reprezentau de departe cea mai numeroasă categorie. Din totalul de 7.661 de cereri pentru plecare definitivă care au fost aprobate, 7.367 aparțineau unor persoane de etnie maghiară.

În aceleași statistici au fost consemnați 257 de români, 23 de germani și 14 persoane de alte naționalități.

O situație asemănătoare apare în cazul persoanelor care au plecat în Ungaria în excursii și au decis ulterior să nu mai revină în România.

Din cele 8.268 de persoane care au rămas ilegal în Ungaria după astfel de călătorii, 7.063 erau de etnie maghiară, în timp ce 1.062 erau români.

Proporțiile se modificau însă atunci când era vorba despre trecerea clandestină a frontierei.

Românii au avut o pondere mai mare printre cei care fugeau peste graniță

Din cele 11.607 persoane prinse în timp ce încercau să treacă ilegal frontiera, 4.157 erau români, iar 6.897 erau de etnie maghiară.

Datele consemnate de CNSAS arată și ce s-a întâmplat cu o parte dintre cei care au ajuns în Ungaria și au fost ulterior predați autorităților române.

Dintre cele 2.104 persoane predate ulterior României de partea ungară, 1.057 erau români, iar 869 erau maghiari.

Astfel, statisticile păstrate de fosta Securitate surprind mai multe forme ale exodului spre Ungaria și arată că alegerea unei anumite căi de plecare era asociată și cu diferențe importante în structura etnică a celor care încercau să părăsească România.

Tinerii și bărbații dominau tentativele de trecere clandestină

Profilul celor care încercau să treacă ilegal frontiera arată o predominanță clară a persoanelor tinere.

În cazul trecerilor frauduloase reușite, cea mai numeroasă categorie de vârstă era reprezentată de persoanele între 19 și 30 de ani. În această grupă au fost consemnate 2.457 de persoane.

Pe locul următor se aflau cei cu vârste cuprinse între 31 și 40 de ani, cu 1.015 cazuri.

La polul opus, persoanele de peste 50 de ani apar mult mai rar în aceste statistici. Documentele consemnează doar 63 de cazuri în această categorie.

Diferența dintre bărbați și femei era și mai pronunțată în cazul persoanelor prinse la frontieră. Dintre acestea, 9.145 erau bărbați, iar 2.462 erau femei.

Excursiile în Ungaria ofereau o altă cale de ieșire

Cei care reușeau să ajungă legal în Ungaria ca turiști puteau folosi călătoria ca modalitate de a nu mai reveni în România.

Această variantă permitea inclusiv plecarea împreună a unor familii, iar structura statisticilor este diferită față de cea a persoanelor care încercau să treacă ilegal frontiera.

În cazul celor care au intrat legal în Ungaria și au rămas ulterior acolo, documentele indică 4.463 de bărbați și 3.805 femei.

În aceeași categorie apar 931 de copii cu vârsta sub 14 ani și 272 de adolescenți cu vârste între 15 și 18 ani.

Cifrele arată astfel că plecarea prin intermediul unei excursii nu era doar o opțiune individuală. Metoda putea fi folosită de familii care intrau legal în Ungaria, dar decideau ulterior să nu mai revină în România.

Muncitorii, cea mai numeroasă categorie profesională

Printre cei care încercau să treacă ilegal frontiera se aflau numeroși muncitori.

Documentele indică 5.450 de muncitori calificați și 2.382 de muncitori necalificați în rândul persoanelor prinse în timp ce încercau să părăsească ilegal România.

Statisticile consemnează însă și alte categorii profesionale. Au fost înregistrate 1.149 de persoane care erau elevi, 449 de agricultori și țărani și 158 de persoane casnice.

Exodul nu s-a limitat, prin urmare, la o singură categorie profesională. Printre cei care au plecat în Ungaria și au decis să nu se mai întoarcă se regăseau inclusiv persoane cu studii superioare.

Documentele menționează 177 de ingineri, 49 de economiști și juriști, 132 de medici și farmaciști și 136 de profesori.

Printre cei care au rămas în Ungaria erau și membri PCR și UTC

Un alt element evidențiat de statisticile publicate de CNSAS este prezența unor membri ai structurilor politice ale regimului comunist printre persoanele care au decis să rămână în Ungaria.

În perioada analizată, 1.338 de membri ai Partidului Comunist Român au rămas ilegal în statul vecin după excursii.

În aceeași situație s-au aflat 2.540 de membri ai Uniunii Tineretului Comunist.

Datele arată astfel că fenomenul nu îi privea exclusiv pe oamenii aflați în afara structurilor politice oficiale. Printre cei care au decis să nu se mai întoarcă în România se aflau și persoane care făceau parte din PCR sau UTC.

Bihorul, județul cu cele mai mari valori

Apropierea de frontiera cu Ungaria a avut un rol important în amploarea fenomenului. Cele mai multe cazuri apar în județele din vestul țării, dar și în marile centre urbane din Transilvania.

Bihorul se află în fruntea statisticilor prezentate de CNSAS. În acest județ au fost consemnate 1.868 de treceri frauduloase, 3.284 de persoane prinse la frontieră și 1.984 de persoane care au rămas ilegal în Ungaria după excursii.

Alte județe apar cu valori importante în diferite categorii.

Clujul a înregistrat 1.932 de cereri de plecare definitivă aprobate. În Satu Mare au fost consemnate 1.984 de persoane prinse la frontieră, iar în Arad au fost înregistrate 1.557 de persoane prinse în timp ce încercau să treacă ilegal granița.

În schimb, în județe din sudul și estul României, precum Botoșani, Buzău, Ialomița sau Teleorman, fenomenul apare în statistici cu valori foarte reduse sau chiar cu zero în anumite categorii.

Frontiera de vest devenise o rută spre libertate

Statisticile întocmite de autoritățile comuniste surprind presiunea tot mai mare exercitată asupra sistemului în ultimii ani ai regimului Ceaușescu.

Pentru cei care doreau să emigreze definitiv existau proceduri oficiale, însă obținerea pașaportului și aprobarea plecării erau strict controlate.

Cei care nu puteau sau nu voiau să urmeze această cale aveau la dispoziție o altă variantă: călătoria în străinătate, urmată de decizia de a nu mai reveni în România după expirarea vizei turistice sau de tranzit.

Pentru persoanele care nu aveau acces nici la această posibilitate, rămânea tentativa de trecere clandestină a frontierei. Era o variantă riscantă, care putea duce la reținerea de către grăniceri și, ulterior, în unele situații, la predarea celor capturați către autoritățile române.

Documentele Securității arată cine încerca să plece

Dosarele fostei Securități nu consemnează doar numărul persoanelor care încercau să părăsească România. Statisticile permit și conturarea profilului celor care participau la acest fenomen. Erau tineri și bărbați în număr mare, muncitori calificați și necalificați, dar și elevi, agricultori, persoane casnice sau oameni cu studii superioare. Printre cei care plecau se aflau familii cu copii, persoane de etnie maghiară și română, dar și membri ai PCR și UTC.

Fenomenul a căpătat amploare în perioada 1987 - 1989, iar cifrele consemnate pentru 1988 și primele opt luni din 1989 indică o creștere puternică a numărului celor care foloseau fie călătoriile în Ungaria pentru a rămâne în afara țării, fie trecerea clandestină a frontierei.

Datele fac parte din fondul documentar indicat de CNSAS drept A.C.N.S.A.S. Cab. I.V., vol. 48 – fond MApN, Cabinet Iulian Vlad, vol. 48.

În lunile care au precedat Revoluția din decembrie 1989, fenomenul avea să se amplifice, pe fondul controlului strict exercitat de regimul comunist asupra circulației în afara țării și asupra frontierei.