Sorin Roșca Stănescu, despre PNL: Pentru a trata boala, ar trebui să-i punem diagnosticul corect

"Analiza de mai jos este generată de două împrejurări. De o provocare implicită. Și de o provocare explicită. Prima vine din partea analistului Cozmin Gușă, care a făcut, duminică, în fața unui Rareș Bogdan cam posomorât, o radiografie necruțătoare a situației din PNL. Cea de-a doua vine din partea unui reputat sociolog, el însuși analist politic, care a insistat, printr-un apel telefonic, să mă pronunț, mai tranșant decât am făcut-o până acum, referitor la situația dreptei. Și am să răspund celor două provocări. Pentru că PNL este pe muchie de cuțit. Și riscă să piardă tot ce a acumulat bun în ultimii 25 de ani", spune Sorin Roșca Stănescu.

Acesta explică că dovada cea mai simplă a crizei din PNL este dată de "incapacitatea liberalilor de a umple, instantaneu, vidul de putere lăsat de PSD, prin abandonarea majorității și, implicit, a Executivului".

"Dar pentru a trata boala, ar trebui, în prealabil, să-i punem diagnosticul corect. Despre ce fel de criză vorbim? Este o criză de credibilitate? Este o criză de creștere? Este o criză generată de absența unor lideri proeminenți? Sau, și mai grav, este o criză în care a intrat bazinul electoral al dreptei, căreia partidului îi este cu neputință să-i pună capăt, prin utilizarea propriilor resurse? Și întrebările, încă, ar mai putea continua.

Pe vremea când era în curs de pregătire cea mai îndrăzneață, dar și cea mai riscantă operațiune de chirurgie politică, unificarea dreptei prin fuziunea a două partide care mult timp s-au umplut de sânge reciproc, PNL – PDL, optimiștii, printre care m-am numărat, vorbeau despre Marele Partid Național Liberal. O construcție a dreptei de natură a echilibra întreaga scenă politică, dominată, în urmă cu un an și ceva, de o stânca monopolizată de PSD. Electoratul de dreapta fiind împărțit de mai multe partide, dintre care, cele mai importante, fiind, în ordine, PNL și PDL. Operațiunea de fuziune nu era simplă și presupunea asumarea unor riscuri considerabile.

Dar cei mai mulți dintre noi am căzut de acord că merită să riscăm. Trofeul urma să fie câștigarea alegerilor prezidențiale de către Klaus Iohannis și lansarea, pentru prima dată în istoria recentă, a unui partid de dreapta care ar fi putut să obțină singur majoritatea în alegeri. Fără a mai fi nevoie de compromisuri cu vreun alt partid pentru a putea guverna. Și, fără doar și poate, implementarea, încă din 2015, a unor politici active de creștere, în ritm accelerat, a economiei, printr-o liberalizare accentuată a societății

Odată riscul asumat, fuziunea a fost declanșată. Noul Partid Național Liberal a reușit să câștige alegerile prezidențiale și, pentru prima dată în istorie, să ofere României un președinte. Din nefericire însă, cea de-a doua operație, care era încă și mai importantă, a eșuat.

Ce s-a întâmplat? Nu a mai avut PNL resurse interne pentru a continua, până la capăt, procesul de fuziune? Unde s-a împotmolit marele proiect? Explicația este, din păcate, tipic românească. Procesul de unificare a fost blocat din motive egoiste. Ținând de rivalități. Rivalități și uneori aprehensiuni manifestate atât între politicienii de la vârful organizației, cât și între cele două tabere politice fondatoare. Dorința de a cuceri sau de a menține teritorii în interiorul PNL a fost împinsă până la nebunie. În loc să se lupte cu stânga, în loc să se concentreze pentru a construi alături de președinte un proiect de țară suficient de atrăgător pentru a cuceri electoratul dreptei, dar și bazinul României tăcute, liderii liberali și-au epuizat energiile, fie încercând să reziste pe poziții, fie înfigându-și unii altora cuțitele în spate. Cele două motoare ale unui partid aflat în curs de fuziune, între două formațiuni mai mici, s-au desincronizat, și-au încetinit turația și au sfârșit, chiar, prin a se gripa. În acest moment și în această situație ne găsim astăzi. Astăzi, când Cozmin Gușă, pe bună dreptate, atrage și el atenția că PNL nu poate continua cu o construcție bicefală la vârf. Și nici la bază. Și, mai adaugă el, că deadline-ul pentru o schimbare majoră, care ar mai putea fi câștigătoare la alegerile din 2016, este luna decembrie a acestui an. Când niciunul dintre cei doi co-președinți nu ar mai trebui să se afle la vârful conducerii PNL.

Galant din fire, domnul Cozmin Gușă sugerează că doamna Alina Gorghiu ar fi un excelent consilier politic al președintelui Klaus Iohannis, în timp ce, domnul Vasile Blaga și-ar putea exploata experiența și virtuțiile organizatorice într-o viitoare calitate de secretar general al partidului", scrie Sorin Roșca Stănescu.

Citeste continuarea de Corectnews.com.