Reyhaneh Jabbari a fost spânzurată sâmbătă pentru că, pe când avea 19 ani, a reușit să scape de viol doar omorându-și agresorul. Conform legislației iraniene a retribuției, ea a fost executată în prezența familiei bărbatului care a vrut să o violeze. Bărbatul era un fost agent de informații iranian, pe care Reyhaneh l-a înjunghiat în gât cu un stilou atunci când a atacat-o, scrie adevarul.ro.
La șapte ani de când a fost atacată și după șapte ani de închisoare, în aprilie 2014, Reyhaneh Jabbari a aflat că și judecătorii Curții Supreme din Iran sunt de părere că trebuie să moară pentru că și-a ucis atacatorul. Ea a înregistrat un mesaj audio pentru mama ei, pe care activiștii iranieni l-au tradus și distribuit în presa internațională.Redăm mesajul integral, conform Slate.com„Dragă mamă, am aflat astăzi că mi-a venit rândul să înfrunt Qisas (legea iraniană a retribuției - n.r.). Mă doare că nu mi-ai spus tu personal că am ajuns la ultima pagină a vieții mele. Nu crezi că ar trebui să știu? Știi cât de rușine îmi este că ești tristă. De ce nu mi-ai dat ocazia să-ți sărut mâna, să-i sărut mâna tatălui meu?Lumea mi-a permis să trăiesc 19 ani. În acea noapte blestemată ar fi trebuit să fiu eu cea omorâtă. Corpul meu ar fi fost aruncat într-un colț al orașului și, după câteva zile, poliția te-ar fi dus la morgă să-mi identifici trupul. Acolo ai fi aflat și că am fost violată. Ucigașul probabil că n-ar fi fost niciodată găsit, din moment ce nu avem banii și puterea pe care le au ei. Apoi ți-ai fi continuat viața suferind, în rușine și, peste câțiva ani, această durere te-ar fi omorât și gata. Însă lovitura aia blestemată a schimbat povestea. Corpul meu n-a fost aruncat într-un colț, ci în mormântul închisorii Evin și în carcerele acesteia, iar acum în groapa închisorii Shahr-e Ray. Dar resemnează-te sorții și nu te plânge. Știi mai bine că moartea nu este sfârșitul vieții. M-ai învățat că venim pe lumea asta pentru a căpăta experiență, pentru a învăța lecții și că fiecare naștere este o responsabilitate pe umerii cuiva. Am învățat că, uneori, trebuie să te lupți. Îmi amintesc când mi-ai spus că un bărbat a protestat atunci când eram biciuită, dar bărbatul care mă bătea l-a lovit și pe el peste cap și față și că, în final, a murit din cauza acestor lovituri. M-ai învățat că, pentru a crea o valoare, o persoană trebuie să persevereze, chiar dacă alta moare.
