”Erdogan va fi, fără îndoială, beneficiarul principal al acestor turbulențe, pe care le va folosi pentru a împinge în continuare spre un regim autocrat și islamist Turcia”, scrie New York Times.
”Dar asta nu înseamnă că el a pus totul în scenă. Este foarte plauzibil ca o gașcă de ofițeri să fi crezut că o societate polarizată și nemulțumită s-ar ridica la un singur semn. Dacă este așa, calculele lor au fost greșite - iar eroarea a costat mai mult de 260 de vieți.
Armata turcă rămâne izolată de societate. La mai bine de 35 de ani de la ultima lovitură de stat, și aproape două decenii după intervenția militară din 1997, turcii nu doresc o revenire la epoca militarilor atotputernici dintre 1960 și 1980. Dimpotrivă, turcii sunt atașați instituțiilor democratice și ordinii constituționale.
Armata, stâlp al laicității introduse de Kemal Atatürk, este acum cu mult mai slabă. Oricât de mare ar fi furia lor împotriva președintelui, turcii nu vor să meargă înapoi. Iar o lovitură de succes ar fi fost un dezastru.
Erdogan are sprijin masiv în inima Anatoliei, în special în rândul conservatorilor religioși. Moscheile din toată țara s-au deschis în toiul nopții iar imamii s-au făcut ecoul apelului președintelui pentru ca oamenii să iasă în stradă. Nu poate fi nici o îndoială că orice administrație militară s-ar fi confruntat cu o insurgență de tip islamist asemănătoare celei din Siria. Lovitura ar fi fost devastatoare”, scrie NYT.
Ceea ce este mai rău din partea lui Erdogan de-abia urmează, avertizează și ziarul britanic The Telegraph. ”Răzbunator, irascibil, autoritar, îndărătnic, președintele Recep Tayyip Erdogan, a supraviețuit mașinațiilor și acum cele mai rele instincte ale sale vor fi intensificate și întărite. Dacă Erdogan a fost până acum un aliat enervant pentru Europa și America, de acum înainte el va fi capabil de aproape orice”.
