"Bătălia pentru controlul acestei părți de lume care este și a noastră a început de mai mult timp, iar ceea ce se petrece acum în Turcia este momentul în care tensiunile au explodat la vedere. Ele germinau de mai mult timp, dar momentul acesta de explozie a fost amânat relativ o lungă perioadă, până în clipa în care vectorii care compuneau ambițiile locale, regionale, continentale sau mondiale s-au apropiat de o inevitabilă decizie", scrie Cristian Unteanu, într-un editorial publicat de Adevărul.
"Vreți să înțelegeți ce se petrece dincolo de cortinele multiple care separă avanscena unde au loc toate evenimentele ultramediatizate și să urmăriți cum, pe scena reală, se mișcă piesele puterii manevrate de strategii globali?
Dacă da, atunci primul pas este găsirea răspunsului la întrebarea: pentru cine este importantă Turcia în acest moment, pentru cine este esențială în viitorul imediat și pe termen mediu și pentru cine este vitală în amorsarea unei noi construcții de putere și arhitecturi de securitate relevante la nivel mondial?
Există mai multe răspunsuri, toate valabile, toate active în acest moment.
Primul este legat de importanța pe care Turcia o are pentru viitorul de securitate al spațiului euroatlantic, Pe de-o parte, Turcia este pivotul întregii construcții de securitate în sud-estul NATO. Este a treia armată din Alianță, dotată cu echipamente de ultimă generație, adăpostește pe teritoriul său echipamente vitale pentru apărarea întregii zone aliate, de la stații radar, baterii de rachete Patriot până la aeroporturi și porturi militare strategice. Este, prin Convenția de la Montreux, „Gardianul Strâmtorilor”, calitate ce constituie pentru NATO un permis de „asigurare și reasigurare” în ce privește două dintre cele mai sensibile zone maritime din acest moment: estul Mării Mediterane și Marea Neagră. Idee pe care se bazează și realizarea viitoare a noii gândiri de securitate pe flancul estic al Alianței, cea decisă la Summitul de la Varșovia.
Pentru UE, relația mereu fluidă pe care o are cu Ankara, încordată și plină de evenimente neprevăzute care a dus la opriri și reveniri greoaie la procesul de aderare, înseamnă acum singura garanție, în termenii Acordului UE-Turcia, că Ankara se va ține de cuvânt și va opri în continuare fluxul de refugiați înspre Ruta Balcanică, deocamdată închisă.
Dar nimeni nu-și face vreo iluzie: la prima debalansare majoră în relația Turcia-UE, Erdogan poate decide foarte ușor „să ridice pedala“ în problema refugiaților. Asta ar însemna ridicarea zăgazurilor de care ar profita cele aproximativ 3,1 milioane de oameni aflați deja în taberele de refugiați din Turcia, dar și deschiderea frontierelor și acordarea dreptului de trecere înspre Europa a cel puțin încă unui alt milion de oameni, atât cât se estimează că ar fi masați în zona siriană... Perspectivă de real coșmar pentru europenii care erau acum liniștiți că rezolvaseră problema Rutei Balcanice, concentrându-și toate eforturile, împreună cu NATO, pe noua operațiune maritimă „Sea Santinel” din Mediterana centrală...
A doua perspectivă este cea a rutelor de transport energetic spre Europa, toate gândite în zona de sud cu Turcia axă-pivot. Costurile schimbării de perspectivă au fost de fiecare dată enorme (vezi South Stream) și o debalansare a strategică a poziției Turciei ar deveni sursă de vulnerabilități reale și pe termen lung pentru întreg continentul nostru", scrie Cristian Unteanu.
Citește mai departe pe adevarul.ro
