Pielea persoanelor decedate, folosită în tratamente cosmetice. Afacere controversată de milioane de dolari

O mare parte din pielea utilizată pentru fabricarea acestor produse provine din Statele Unite, unde zeci de mii de oameni donează anual țesuturi după moarte. Materialele sunt colectate de organizații specializate și ajung la companii de biotehnologie din Coreea de Sud, care le transformă în tratamente de înfrumusețare. Fenomenul se înscrie într-o tendință mai largă a industriei estetice, în care sunt folosite inclusiv țesuturi adipose donate. În februarie 2026, un alt tratament cosmetic realizat din grăsimea persoanelor decedate atrăgea atenția în Statele Unite.

Cum este transformată pielea persoanelor decedate într-un tratament cosmetic

Utilizarea țesuturilor umane în medicină nu este o practică nouă. De zeci de ani, chirurgii folosesc piele donată pentru tratarea pacienților cu arsuri grave, pentru reconstrucții și pentru alte intervenții medicale. Noutatea este extinderea acestui tip de material către proceduri estetice injectabile, care nu sunt destinate neapărat tratării unei boli sau a unei leziuni.

În Coreea de Sud, una dintre cele mai importante piețe mondiale pentru industria frumuseții, aceste proceduri sunt cunoscute sub denumirea de „skin boosters”. Sunt tratamente injectabile promovate pentru hidratarea pielii, îmbunătățirea texturii și diminuarea aspectului liniilor fine. Spre deosebire de produsele cosmetice obișnuite, aplicate la suprafața pielii, aceste substanțe sunt administrate prin injectare. Unul dintre produsele care au atras atenția este Re2O, dezvoltat de compania sud-coreeană L&C Bio. Acesta este fabricat din țesut cutanat uman donat, care trece printr-un proces de prelucrare menit să îndepărteze celulele și să păstreze anumite componente structurale ale pielii.

Materialul obținut conține elemente ale matricei extracelulare, structura care oferă susținere țesuturilor și include proteine precum colagenul și elastina. După procesare, acesta este transformat într-o pulbere fină, pregătită pentru utilizarea în proceduri injectabile. Producătorul susține că tratamentul poate contribui la îmbunătățirea calității pielii și la refacerea aspectului acesteia. Totuși, afirmațiile comerciale privind rezultatele nu trebuie confundate cu dovezile clinice privind eficiența și siguranța produsului, care trebuie evaluate separat.

Un tratament de câteva sute de dolari, devenit extrem de popular

Popularitatea injecțiilor obținute din țesut uman a crescut rapid în Coreea de Sud, unde procedurile estetice reprezintă o industrie importantă. În prezent, cel puțin zece companii de biotehnologie produc sau pregătesc lansarea unor tratamente injectabile realizate din piele umană.

Procedurile pot costa câteva sute de dolari și sunt administrate în clinici dermatologice sau centre de medicină estetică. O ședință poate dura mai puțin de o oră, în funcție de produsul utilizat și de zona tratată, conform Business Insider.

Pe rețelele de socializare, astfel de tratamente sunt promovate prin fotografii realizate înainte și după procedură. Imaginile prezintă, de regulă, persoane cu un ten aparent mai luminos, mai hidratat și cu riduri fine mai puțin vizibile. Aceste prezentări au contribuit la creșterea interesului pentru procedură, însă fotografiile publicitare nu reprezintă, în sine, o dovadă a eficacității tratamentului.

Potrivit estimărilor analiștilor de la Yuanta Securities, piața sud-coreeană a injecțiilor cosmetice obținute din țesut cutanat uman ar putea genera vânzări de aproximativ 75 de milioane de dolari în 2026. Cel mai important produs din această categorie este Re2O. Conform companiei L&C Bio, acesta reprezintă între 60% și 70% din vânzările pieței.

În primele șase luni ale anului 2026, Re2O a generat vânzări de peste 17 milioane de dolari. Succesul produsului a contribuit la îmbunătățirea rezultatelor financiare ale companiei, care a raportat un profit operațional de aproximativ 11 milioane de dolari, după pierderi de circa 326.000 de dolari în aceeași perioadă a anului precedent. Până în septembrie, compania anunțase vânzarea a aproximativ 700.000 de unități Re2O. Gama a fost extinsă cu Re2O Fine, destinat zonelor cu piele mai delicată, iar producătorul pregătește și alte produse realizate din țesuturi umane.

Tratamentul din piele umană ar putea ajunge în Statele Unite în 2027

După succesul înregistrat pe piața asiatică, compania L&C Bio pregătește extinderea vânzărilor în Statele Unite. Pe 12 octombrie 2026, producătorul a anunțat semnarea unui contract de distribuție exclusivă cu un partener american specializat în țesuturi umane și produse biotehnologice.

Contractul prevede livrarea unor produse Re2O în valoare de cel puțin 60 de milioane de dolari, pe o perioadă de aproximativ cinci ani. Compania intenționează să înceapă furnizarea acestora în 2027, după o etapă de pregătire a pieței și de informare a specialiștilor din domeniul medical. Partenerul american ar dispune de o rețea de aproximativ 17.000 de spitale și clinici, ceea ce ar putea facilita distribuția tratamentului. Identitatea acestuia nu a fost făcută publică, potrivit condițiilor de confidențialitate ale acordului comercial.

L&C Bio analizează inclusiv posibilitatea de a achiziționa bănci de țesuturi din Statele Unite, împreună cu partenerul său local. O asemenea investiție i-ar putea oferi acces mai direct la materialele necesare pentru fabricarea produselor. Compania își dezvoltă și capacitatea de producție din Coreea de Sud, pentru a putea răspunde unei eventuale creșteri a cererii internaționale. Re2O este deja disponibil pe anumite piețe asiatice și a obținut aprobări în mai multe țări, inclusiv Emiratele Arabe Unite și Peru. Extinderea în Statele Unite nu este însă lipsită de obstacole. Autoritățile americane de reglementare au atras atenția că unele produse injectabile obținute din țesuturi umane ar putea avea nevoie de o procedură de autorizare mai complexă.

FDA ridică semne de întrebare privind tratamentele injectabile din piele donată

Una dintre principalele probleme legate de intrarea Re2O pe piața americană este clasificarea produsului din punct de vedere medical. Compania susține că tratamentul se încadrează într-o categorie de produse din țesuturi umane care pot fi comercializate în anumite condiții fără aprobarea prealabilă aplicabilă medicamentelor sau produselor biologice supuse unor cerințe mai stricte.

Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite (FDA) a explicat însă că nu toate produsele prezentate de producători ca fiind simple țesuturi umane îndeplinesc criteriile necesare pentru a beneficia de această reglementare. Problema apare în special atunci când pielea donată este supusă unor procese complexe, prin care celulele sunt îndepărtate, iar materialul rămas este uscat și măcinat până la obținerea unei pulberi injectabile.

Autoritatea americană consideră că astfel de produse, utilizate pentru îmbunătățirea aspectului pielii, pot ridica întrebări importante privind încadrarea lor legală și necesitatea unor verificări suplimentare.

FDA nu a confirmat că Re2O poate fi comercializat în Statele Unite fără o aprobare suplimentară. La rândul său, L&C Bio a refuzat să comenteze discuțiile purtate cu autoritățile de reglementare. În cazul produselor din țesut uman, verificarea provenienței materialului, evaluarea donatorilor și respectarea procedurilor de procesare sunt esențiale pentru limitarea riscurilor de contaminare și transmitere a unor infecții.

Faptul că un produs este realizat din țesut biologic și a fost prelucrat pentru îndepărtarea celulelor nu reprezintă automat o garanție a eficacității sale sau a absenței tuturor riscurilor.

De unde provine pielea folosită pentru injecțiile cosmetice

O mare parte din materialul utilizat în industria sud-coreeană a produselor din țesuturi umane provine din Statele Unite. Potrivit autorităților din Coreea de Sud, aproximativ 90% din țesuturile umane folosite în această țară sunt importate.

Diferența este legată inclusiv de disponibilitatea donatorilor. În Coreea de Sud, mai puțin de 4% dintre adulți sunt înregistrați ca donatori de organe, iar numărul persoanelor care donează țesuturi este și mai redus. În Statele Unite, proporția persoanelor înregistrate ca donatori este considerabil mai mare. Pielea este colectată după deces prin intermediul organizațiilor specializate în prelevarea de organe și țesuturi, precum și al băncilor de țesuturi. Aceste instituții pot funcționa ca organizații nonprofit sau ca societăți comerciale.

După prelevare, țesuturile pot ajunge la o bancă americană, care le verifică, le procesează sau le distribuie mai departe. În anumite situații, materialul este exportat către companii de biotehnologie din alte țări. În Coreea de Sud, acesta este utilizat atât pentru produse medicale tradiționale, precum grefele destinate victimelor arsurilor, cât și pentru tratamente estetice injectabile.

L&C Bio a confirmat că o parte din pielea umană pe care o achiziționează din Statele Unite este folosită pentru fabricarea Re2O. Compania susține că acordă prioritate aprovizionării pentru utilizările medicale terapeutice. Potrivit documentelor financiare ale producătorului, între 2023 și 2025 au fost cheltuite peste 25 de milioane de dolari pentru achiziționarea de piele de la băncile americane de țesuturi. În prima jumătate a anului 2026, cheltuielile au ajuns la încă 3,8 milioane de dolari. Reprezentanții companiei au precizat că aproximativ un sfert din pielea primită este utilizată pentru fabricarea tratamentului cosmetic Re2O.

Cine câștigă bani din pielea donată de persoanele decedate

Creșterea industriei a atras atenția și asupra sumelor care circulă între organizațiile implicate în colectarea, procesarea și comercializarea țesuturilor umane.

În Statele Unite, legea interzice remunerarea donatorilor sau a familiilor acestora pentru donarea de organe și țesuturi. Cu toate acestea, organizațiile care prelevează și distribuie materialele pot încasa sume pentru serviciile și activitățile desfășurate.

Băncile de țesuturi plătesc, de regulă, organizațiilor de prelevare pentru recuperarea materialelor. Sumele diferă în funcție de cantitatea și calitatea țesuturilor și includ costurile operaționale, dar pot contribui și la finanțarea altor activități.

Ulterior, băncile furnizează pielea companiilor care o folosesc pentru fabricarea produselor medicale sau cosmetice. Acestea transformă materialul primit în produse finite, distribuite ulterior către clinici și alte unități medicale.

Ana Iltis, profesoară la Universitatea Wake Forest și fostă președintă a Societății Americane pentru Bioetică și Științe Umaniste, consideră că donatorii și familiile lor nu cunosc întotdeauna dimensiunea financiară a acestei industrii.

„În cazul donării de țesuturi, sunt în joc sume mari de bani.”

Specialiștii în bioetică atrag atenția că donarea pornește de la dorința de a ajuta alte persoane, în timp ce utilizarea ulterioară a materialelor în produse cosmetice comerciale poate ridica întrebări despre informarea donatorilor și limitele acordului oferit.

Ce se întâmplă cu acordul persoanelor care donează țesuturi

O întrebare importantă este dacă persoanele care acceptă donarea de țesuturi știu că o parte din acestea ar putea fi folosite pentru tratamente cosmetice, nu doar pentru intervenții medicale menite să salveze vieți.

În Statele Unite, acordul pentru donare poate fi exprimat în timpul vieții sau, în anumite situații, de către familie după deces. Condițiile exacte depind de legislația aplicabilă și de documentele semnate. Regenerative Biologics, o bancă de țesuturi din Florida, este furnizorul de piele utilizată pentru fabricarea produsului Re2O. Instituția a confirmat că materialul provine din donații preluate prin intermediul altor organizații.

Directorul executiv al companiei, Sandy McCann, susține că pielea furnizată producătorului sud-coreean provine numai de la donatori care și-au exprimat acordul pentru utilizarea internațională și în scopuri cosmetice. Și South Texas Blood & Tissue, o organizație cu sediul în San Antonio, afirmă că familiile donatorilor pot refuza utilizarea țesuturilor pentru produse cosmetice, exportul internațional sau cercetare.

Această instituție furnizează materialul folosit pentru producerea CellREDM, unul dintre principalii concurenți ai Re2O pe piața sud-coreeană. Un alt furnizor american, RTI Surgical, care operează și sub denumirea Evergen, livrează cantități mici de piele neprelucrată către compania sud-coreeană DOF, implicată în fabricarea tratamentului injectabil Juveacell. În ciuda acestor proceduri de consimțământ, rămâne deschisă dezbaterea despre cât de bine înțeleg donatorii toate utilizările comerciale posibile ale țesuturilor.

O industrie în care donarea de țesuturi generează venituri importante

Aspectele comerciale ale donării de țesuturi sunt discutate în Statele Unite de mai multe decenii. Spre deosebire de distribuirea organelor pentru transplant, care funcționează într-un sistem coordonat la nivel național, transferul țesuturilor se realizează și prin relații comerciale între organizații.

Un studiu publicat în revista medicală Transplantation, care a analizat activitatea a 51 de organizații americane de prelevare, a constatat că veniturile provenite din țesuturi, în principal piele și oase, au reprezentat o parte foarte importantă din rezultatele lor financiare în perioada 2013-2017. Potrivit cercetării, această activitate a generat aproximativ 107 milioane de dolari anual, iar veniturile provenite din țesuturi au reprezentat 93% din profiturile organizațiilor analizate.

Asociația Organizațiilor de Prelevare a Organelor din Statele Unite a contestat interpretarea acestor rezultate, afirmând că studiul este depășit și că sumele încasate nu trebuie privite exclusiv ca profit comercial. Reprezentanții organizației susțin că banii sunt reinvestiți în programe de prelevare, activități medicale și servicii de sprijin pentru familiile donatorilor.

Donarea de țesuturi rămâne o componentă esențială a medicinei moderne. Pielea poate fi utilizată pentru tratarea pacienților cu arsuri, oasele pentru anumite proceduri reconstructive, iar țesuturile oculare pot ajuta persoane cu afecțiuni grave de vedere. Controversa actuală nu privește aceste utilizări medicale, ci extinderea țesuturilor donate către industria de înfrumusețare și felul în care sunt împărțite beneficiile financiare generate de produsele rezultate.

Și grăsimea persoanelor decedate este folosită în proceduri estetice

Utilizarea pielii donate pentru injecții cosmetice face parte dintr-o tendință mai largă, în care industria estetică încearcă să folosească țesuturi umane prelucrate pentru proceduri de înfrumusețare. Un exemplu este AlloClae, un produs realizat din țesut adipos provenit de la donatori decedați și lansat în Statele Unite în 2025. Spre deosebire de Re2O, destinat tratamentelor pentru piele, AlloClae este folosit pentru remodelare corporală și pentru corectarea unor zone în care pacienții au pierdut volum.

Produsul este obținut prin prelucrarea grăsimii donate, astfel încât să fie îndepărtate anumite componente celulare și să fie păstrată structura necesară utilizării în proceduri estetice. Acest tip de tratament este promovat în special pentru persoanele care nu au suficient țesut adipos propriu pentru un transfer clasic de grăsime sau care doresc corectarea rezultatelor unor intervenții anterioare.

Procedurile pot fi însă costisitoare. În unele cazuri relatate în Statele Unite, prețurile au ajuns la zeci de mii de dolari, în funcție de cantitatea de material utilizat și de zonele tratate. Diferența dintre aceste produse este importantă: Re2O utilizează componente structurale provenite din piele umană și este destinat tratamentelor injectabile la nivelul pielii, în timp ce AlloClae folosește țesut adipos pentru proceduri de volumizare și remodelare.

Ambele exemple arată că industria estetică se extinde către produse biologice provenite de la donatori umani, dar și că apar întrebări privind transparența, reglementarea și justificarea utilizării unor materiale donate în scopuri comerciale. În cazul Re2O, următoarea etapă importantă este intrarea anunțată pe piața americană în 2027. Până atunci, rămâne de clarificat în ce condiții va putea fi comercializat produsul și dacă autoritățile de reglementare vor solicita o evaluare suplimentară înainte ca tratamentul să fie distribuit în clinicile din Statele Unite.