Prestigiosul și tentacularul Minister de Externe american, fondat în 1789, îl are de la 1 februarie la conducerea sa pe cel de-al 69-lea secretar de stat, care i-a succedat extrem de mediatizatului John Kerry. Dar, fostul CEO Exxon Mobil, Rex Tillerson, total novice în politică, s-a izolat de aproape o săptămână în biroul său de la etajul șapte al clădirii gigantice supranumite 'Foggy Bottom', în sudul Washingtonului.
Cu excepția unui prim discurs extrem de consensual joia trecută în fața a 2.000 de noi angajați, Tillerson nu s-a mai exprimat în public.
Dacă acest inginer texan de 64 de ani a elogiat valori ca "responsabilitatea" și "onestitatea" pentru cei 70.000 de diplomați, funcționari și angajați prin contract risipiți în mai mult de 250 de ambasade și consulate ale SUA, el nu a spus nimic despre prioritățile diplomatice ale primei puteri a lumii.
Rarele interviuri și convorbiri telefonice cu omologi ai săi străini nu au făcut decât obiectul unor informări lapidare. Agenda sa oficială săptămânală menționează doar "reuniuni la Departamentul de Stat", fără alte detalii. Afluxul de obicei neîntrerupt de comunicate cu privire la orice mișcare în planul actualității internaționale s-a diminuat de asemenea.
Presa acreditată este de asemenea privată de la 19 ianuarie de conferințele de presă ale purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, un forum zilnic în direct la televizor și pe rețelele de socializare, ceea ce a permis diplomației americane timp de decenii să-și exprime punctul de vedere cu privire la crizele și conflictele de pe mapamond.
John Kirby, purtătorul de cuvânt al John Kerry, a plecat în același timp cu ministrul său, dar adjunctul său, Mark Toner, un diplomat de carieră, care a servit ani de zile sub administrația lui Barack Obama, a rămas în funcție.
Însă nici el nu știe când se vor relua conferințele sale de presă la Departamentul de Stat. "Noi continuăm să lucrăm cu Casa Albă pentru a vedea cât de repede am putea relua briefing-urile de zi cu zi", a declarat el pentru AFP.
De fapt, aceasta este regula la Casa Albă și în cadrul Consiliului de Securitate Națională, care forjează politica externă a SUA.
Și președinția lui Trump nu face excepție de la regulă. Cel de-al 45-lea președinte al SUA, ales pe un program naționalist, protecționist și izolaționist, este foarte activ de două săptămâni, chiar dacă contururile diplomației sale rămân incerte. El a avut deja convorbiri telefonice cu mai mulți șefi de stat și de guvern, inclusiv cu omologul său rus Vladimir Putin, față de care el continuă să susțină o apropiere.
Dar, Donald Trump provoacă, de asemenea, focare de tensiuni internaționale, plasându-l pe șeful Departamentului de Stat într-o poziție inconfortabilă.
Președintele SUA și-a multiplicat declarațiile incendiare, în general pe Twitter, împotriva țărilor rivale sau a adversarilor Washingtonului — China, Coreea de Nord sau Iran — dar și împotriva aliaților sau partenerilor — Australia, Mexic și Germania.
Trump a declanșat, de asemenea, o revoltă fără precedent la Departamentul de Stat prin decretul său împotriva imigrației, care blochează accesul cetățenilor din șapte state majoritar musulmane și al refugiaților în SUA. Cu toate acestea, textul a fost suspendat de către o instanță de judecată.
Într-o "insurecție birocratică", potrivit expresiei unui funcționar, o mie de diplomați contestatari din cadrul Departamentului de Stat, o redută progresistă, au semnat un memorandum intern "disident", în care au denunțat acest decret.
Revoltă diplomatică nu a împiedicat însă funcționarea ministerului, dar oficiali ai Departamentului de Stat recunosc că acesta înaintează cu o viteză redusă.
În acest context, un fost purtător de cuvânt al diplomației americane, Jeffrey Rathke, amintește că în procesul de tranziție prezidențială în 2001 (de la Bill Clinton la George W. Bush) și în 2009 (de la Bush jr. la Obama), "Departamentul de Stat și-a reluat briefing-urile de presă la câteva zile după inaugurarea" președintelui la 20 ianuarie.
