Fostul premier britanic Tony Blair a prezentat argumentele pentru intervenţia din 2003, din Irak, cu o “certitudine care nu era justificată”, bazându-se pe informaţii “eronate” în legătură cu presupusele arme de distrugere în masă din ţară, a declarat autorul celui mai amplu raport privind intervenţia Londrei în ţara arabă, John Chilcot, citat de The Guardian, notează News.ro.
“Marea Britanie a ales să se alăture invaziei din Irak înainte ca opţiunile paşnice de dezarmare să fie epuizate. O acţiune militară nu era ultima soluţie atunci”, a spus Chilcot.
El a precizat şi că strategia din timpul şi de după război nu a fost suficient de bine pusă la punct.
Oficialul a amintit că aceasta a fost prima dată când Londra a luat parte la o invazie şi la ocuparea unui stat suveran după cel de-al Doilea Război Mondial.
Răspunsul lui Blair
Fostul premier britanic Tony Blair a declarat că își va asuma pe deplin responsabilitatea pentru orice greșeli, fără excepție sau scuze, după publicarea raportului, scrie Agerpres.
Fostul premier a precizat că a luat cu bună credință decizia de a participa la războiul din Irak și că și acum crede că a fost mai bine ca Saddam Hussein să fie înlăturat.
De asemenea, Tony Blair susține că nu crede că înlăturarea lui Saddam Hussein este cauza terorismului cu care ne confruntăm astăzi în Orientul Mijlociu sau în alte părți ale lumii.
Un război sângeros
Obiectivul raportului de 2,6 milioane de cuvinte, redactat de John Chilcot, este identificarea lecţiilor care trebuie trase după invazia din 2203, condusă de Statele Unite
Războiul s-a soldat cu moartea a 179 de militari britanici şi a circa 4.500 de americani. De asemenea, a dus la declanşarea unui val de violenţe ce s-a soldat cu sute de mii de morţi în rândul irakienilor şi ce zguduie în continuare Orientul Mijlociu.
Intervenţia din Irak a umbrit moştenirea lăsată de Tony Blair, premier al Marii Britanii în perioada respectivă.
“În pofida tuturor celorlalte lucruri pe care le-a făcut – iar mulţi oameni ar spune că sunt lucruri pozitive – va rămâne întotdeauna în istorie pentru această decizie din 2003”, a declarat directorul adjunct al centrului de studii pentru apărare Royal United Services Institute, Malcolm Chalmers.
Criticii războiului speră că Chilcot a ajuns la concluzia că Blair a fost de acord să susţină invazia ordonată de preşedintele SUA din perioada respectivă, George W. Bush, după care a recurs la înşelătorie pentru a convinge Parlamentul şi opinia publică să accepte intervenţia.
O astfel de concluzie tranşantă este puţin probabilă, scrie AP. Însă politicienii, diplomaţii şi oficiali din serviciile de informaţii se pregătesc pentru critici dure legate de argumentele greşite ce au dus la invazie şi de faptul că nu au fost trasată o strategie privind ocupaţia de după invazie.
“Cred că probabil nu va spune : ‘Aceasta s-a întâmplat şi el este de vină şi ar trebui să îi facem acest lucru’”, a declarat profesorul de studii politice pentru Orientul Mijlociu de la Universitatea Exeter, Gareth Stansfield.
“Cred că se va concentra pe lecţiile cheie privind cum sunt generate informaţiile şi apoi folosite şi manipulate în sistemul politic”, a adăugat el.
Peste 150 de martori, inclusiv Blair, au fost audiaţi între 2009 şi 2011 în cadrul investigaţiei Chilcot. Ancheta a analizat 150.000 de documente şi a costat peste 10 milioane de lire sterline (13 milioane de dolari), dar raportul final a fost amânat în repetate rânduri, parţial din cauza polemicilor privind includerea de material secret în el, inclusiv transcriptul discuţiilor dintre Blair şi Bush. O parte dintre scrisorile dinainte de război ale lui Blair către preşedintele SUA ar urma să fie date publicităţii de Chilcot.
Criticii războiului susţin că Guvernul Blair a exagerat dovezile potrivit căruia liderul irakian Saddam Hussein avea arme de distrugere în masă care ameninţat Occidentul – principalul argument pentru declanşarea invaziei. În Irak nu au fost găsite arme chimice, biologice sau nucleare.
O investigaţie a Comisiei de informaţii a Senatului SUA a descoperit eşecuri ale serviciilor de informaţii înainte de război şi a conchis că politicienii au exagerat dovezile privind existenţa armelor de distrugere în masă şi au ignorat avertismentele privind violenţa care ar putea cuprinde ţara după invazie.
Anchete precedente britanice, mai limitate, auu absolvit în mare Guvernul de orice vină. Un raport din 2004 a conchis că informaţiile britanicilor au fost inexacte şi incomplete, dar a dat asigurări că Guvernul nu le-a folosit în mod deliberat pentru a manipula pe cineva.
„Nimeni nu a minţit, nimeni nu a inventat informaţii”, a spus Blair atunci, o poziţie pe care şi-a menţinut-o.
Fostul premier laburist a refuzat să comenteze raportul înainte de publicare.
Unii înalţi oficiali spun că decizia de a intra în război a fost luată cu mult înainte ca Parlamentul să voteze aprobarea sa, pe 18 martie 2003.
Alan West, care conducea Marina Regală în perioada respectivă, a declarat: “Cred că exista o decizie să invadăm Irakul, că urma să se întâmple aceste lucru; dar căutau un motiv pentru care să facă asta”.
Activiştii anti-război speră că Chilcot va declara conflictul ilegal, ceea ce va deschide calea către punerea sub acuzare a lui Blair pentru crime de război. Probabil că vor fi dezamăgiţi, comentează AP.
Chilcot a subliniat că investigaţia sa nu este o sentinţă, iar Tribunalul Penal Internaţional a avertizat că “decizia Marii Britanii de a intra în război în Irak este în afara jurisdicţiei instanţei”.
Unii parlamentari britanici speră să activeze o normă obscură, folosită ultima dată în urmă cu 200 de ani, pentru ca Blair să fie judecat de Camera Lorzilor, dar şi acest lucru este puţin probabil.
Principala realizare a anchetei ar putea să fie publicarea unor decizii istorice luate în spatele uşilor închise.
