"Londra s-a alăturat intervenției militare în Irak înainte ca opțiunile pașnice să fie epuizate"

Fostul premier britanic Tony Blair a prezentat argumentele pentru intervenția din 2003, din Irak, cu o “certitudine care nu era justificată”, bazându-se pe informații “eronate” în legătură cu presupusele arme de distrugere în masă din țară, a declarat autorul celui mai amplu raport privind intervenția Londrei în țara arabă, John Chilcot, citat de The Guardian, notează News.ro.

“Marea Britanie a ales să se alăture invaziei din Irak înainte ca opțiunile pașnice de dezarmare să fie epuizate. O acțiune militară nu era ultima soluție atunci”, a spus Chilcot.

El a precizat și că strategia din timpul și de după război nu a fost suficient de bine pusă la punct.

Oficialul a amintit că aceasta a fost prima dată când Londra a luat parte la o invazie și la ocuparea unui stat suveran după cel de-al Doilea Război Mondial.

Răspunsul lui Blair

Fostul premier britanic Tony Blair a declarat că își va asuma pe deplin responsabilitatea pentru orice greșeli, fără excepție sau scuze, după publicarea raportului, scrie Agerpres.

Fostul premier a precizat că a luat cu bună credință decizia de a participa la războiul din Irak și că și acum crede că a fost mai bine ca Saddam Hussein să fie înlăturat.

De asemenea, Tony Blair susține că nu crede că înlăturarea lui Saddam Hussein este cauza terorismului cu care ne confruntăm astăzi în Orientul Mijlociu sau în alte părți ale lumii.

Un război sângeros

Obiectivul raportului de 2,6 milioane de cuvinte, redactat de John Chilcot, este identificarea lecțiilor care trebuie trase după invazia din 2203, condusă de Statele Unite

Războiul s-a soldat cu moartea a 179 de militari britanici și a circa 4.500 de americani. De asemenea, a dus la declanșarea unui val de violențe ce s-a soldat cu sute de mii de morți în rândul irakienilor și ce zguduie în continuare Orientul Mijlociu.

Intervenția din Irak a umbrit moștenirea lăsată de Tony Blair, premier al Marii Britanii în perioada respectivă.

“În pofida tuturor celorlalte lucruri pe care le-a făcut – iar mulți oameni ar spune că sunt lucruri pozitive – va rămâne întotdeauna în istorie pentru această decizie din 2003”, a declarat directorul adjunct al centrului de studii pentru apărare Royal United Services Institute, Malcolm Chalmers.

Criticii războiului speră că Chilcot a ajuns la concluzia că Blair a fost de acord să susțină invazia ordonată de președintele SUA din perioada respectivă, George W. Bush, după care a recurs la înșelătorie pentru a convinge Parlamentul și opinia publică să accepte intervenția.

O astfel de concluzie tranșantă este puțin probabilă, scrie AP. Însă politicienii, diplomații și oficiali din serviciile de informații se pregătesc pentru critici dure legate de argumentele greșite ce au dus la invazie și de faptul că nu au fost trasată o strategie privind ocupația de după invazie.

“Cred că probabil nu va spune : ‘Aceasta s-a întâmplat și el este de vină și ar trebui să îi facem acest lucru’”, a declarat profesorul de studii politice pentru Orientul Mijlociu de la Universitatea Exeter, Gareth Stansfield.

“Cred că se va concentra pe lecțiile cheie privind cum sunt generate informațiile și apoi folosite și manipulate în sistemul politic”, a adăugat el.

Peste 150 de martori, inclusiv Blair, au fost audiați între 2009 și 2011 în cadrul investigației Chilcot. Ancheta a analizat 150.000 de documente și a costat peste 10 milioane de lire sterline (13 milioane de dolari), dar raportul final a fost amânat în repetate rânduri, parțial din cauza polemicilor privind includerea de material secret în el, inclusiv transcriptul discuțiilor dintre Blair și Bush. O parte dintre scrisorile dinainte de război ale lui Blair către președintele SUA ar urma să fie date publicității de Chilcot.

Criticii războiului susțin că Guvernul Blair a exagerat dovezile potrivit căruia liderul irakian Saddam Hussein avea arme de distrugere în masă care amenințat Occidentul – principalul argument pentru declanșarea invaziei. În Irak nu au fost găsite arme chimice, biologice sau nucleare.

O investigație a Comisiei de informații a Senatului SUA a descoperit eșecuri ale serviciilor de informații înainte de război și a conchis că politicienii au exagerat dovezile privind existența armelor de distrugere în masă și au ignorat avertismentele privind violența care ar putea cuprinde țara după invazie.

Anchete precedente britanice, mai limitate, auu absolvit în mare Guvernul de orice vină. Un raport din 2004 a conchis că informațiile britanicilor au fost inexacte și incomplete, dar a dat asigurări că Guvernul nu le-a folosit în mod deliberat pentru a manipula pe cineva.

„Nimeni nu a mințit, nimeni nu a inventat informații”, a spus Blair atunci, o poziție pe care și-a menținut-o.

Fostul premier laburist a refuzat să comenteze raportul înainte de publicare.

Unii înalți oficiali spun că decizia de a intra în război a fost luată cu mult înainte ca Parlamentul să voteze aprobarea sa, pe 18 martie 2003.

Alan West, care conducea Marina Regală în perioada respectivă, a declarat: “Cred că exista o decizie să invadăm Irakul, că urma să se întâmple aceste lucru; dar căutau un motiv pentru care să facă asta”.

Activiștii anti-război speră că Chilcot va declara conflictul ilegal, ceea ce va deschide calea către punerea sub acuzare a lui Blair pentru crime de război. Probabil că vor fi dezamăgiți, comentează AP.

Chilcot a subliniat că investigația sa nu este o sentință, iar Tribunalul Penal Internațional a avertizat că “decizia Marii Britanii de a intra în război în Irak este în afara jurisdicției instanței”.

Unii parlamentari britanici speră să activeze o normă obscură, folosită ultima dată în urmă cu 200 de ani, pentru ca Blair să fie judecat de Camera Lorzilor, dar și acest lucru este puțin probabil.

Principala realizare a anchetei ar putea să fie publicarea unor decizii istorice luate în spatele ușilor închise.