În ultimii ani, omul care a transformat Cuba în aliata URSS și care a declarat ireversibilă victoria socialismului în insulă, a asistat de la retragerea sa la un plan de deschidere lansat de fratele și succesorul său, Raul Castro, pentru a garanta supraviețuirea unei revoluții care a avut mereu dificultăți în asigura și prosperitatea în Cuba.
Când în 1959, "bărboșii" lui Fidel Castro l-au destituit pe dictatorul Fulgencio Batista, Cuba era o țară cu enorme inegalități sociale și cu o elită îmbogățită la umbra comerțului cu zahăr și a companiilor americane.
Dar odată cu revoluția comuniștilor cubanezi se terminase cu "diversiunile". Legea Reformei Agrare și naționalizarea proprietăților nord-americane în insulă au fost primele măsuri economice importante după triumful Revoluției.
În 1961, în mijlocul invaziei din Golful Porcilor sau Plaja Giro, Fidel Castro a proclamat caracterul socialist al Revoluției cubaneze în timp ce confruntările cu SUA deveneau din ce în ce mai intense.
În complexul scenariu al Războiului Rece, Cuba s-a aliat cu URSS și s-a transformat în satelitul său din Caraibe: mulțumită acestui lucru insula a primit timp de trei decenii 20 miliarde de dolari care au permis un trai decent al populației până la finalul anilor '80.
Dar blocul comunist a căzut în 1989 și acest lucru a fost ca și cum "soarele nu a mai răsărit" în Cuba. Așa a descris Fidel Castro impactul suferit de Cuba după implozia URSS.
Dezmembrarea URSS a dezvăluit o puternică dependență de Moscova, economia cubaneză a suferit o scădere de 40% și a intrat într-o perioadă dură de sărăcie care a marcat generații întregi de cubanezi.
Fidel Castro s-a văzut obligat să deschidă insula turiștilor străini, investițiilor străine, dolarului și remitențelor, pentru a evita destructurarea întregului sistem.
În zorii secolului XXI, a apărut un alt comandat în America Latină, venezueleanul Hugo Chavez, care a devenit aliatul și salvatorul regimului comunist cubanez, într-o alianță care a oferit Cubei o nouă sursă de venit și mai ales petrol.
Insula a început să primească zilnic 100.000 de barili de petrol din partea Caracasului pe care îl plătea cu servicii medicale, educative și sportive, o experiență de care Fidel Castro a profitat pentru a o exporta în alte țări din lumea a treia și pe care a transformat-o într-o sursă de venit.
Nici această formulă și nici impulsul dat turismului nu au permis Cubei să depășească constrângerile economice și, după retragerea și boala lui Fidel, fratele său, Raul, s-a dedicat acestei bătălii economice într-o țară cu un salariu mediu lunar de 20 de dolari, cu peste 1.8 milioane de hectare agricole care nu se puteau cultiva și cu grave probleme energetice, de nivel de trai sau transport.
Cel mai mic dintre frații Castro, a demarat un pachet de reforme care s-a tradus printr-o deschidere controlată către inițiativa privată prin creșterea activității liberilor profesioniști, deși principala formă de economie din insula a fost și rămâne întreprinderea socialistă.
Numărul microîntreprinderilor a explodat: restaurante, ateliere de reparații, saloane de frumusețe, săli de sport și afaceri care sunt posibile numai într-un număr limitat de domenii, și care sunt constrânse și de lipsa produselor, inexistența unei piețe angrosiste sau de crearea unor impozite mari într-o țară fără cultură a plății impozitelor.
Reducerea drastică a planurilor de stat, eliminarea subvențiilor paternaliste, perfectarea întreprinderilor de stat, autorizarea unor cooperative private și proiectul de a elimina complicatul sistem al dublei monede sunt alte măsuri prevăzute de "actualizarea" cubaneză.
Aceste ajustări și altele, de ordin social, precum reforma migrației au îmbunătățit ușor viața cubanezilor dar nu sunt suficiente pentru un avans economic substanțial și nici nu au crescut nivelul producției, în condițiile în care țara a cheltuit 2 miliarde de dolari pe an pentru a importa alimente, din cauza imposibilității de a activa sectorul agricol.
Conștient că țara are nevoie de capital pentru un "socialism sustenabil", Raul Castro a optat pentru captarea investițiilor străine prin creare în portul Mariel a primei zone de dezvolare din Cuba și a elaborat o nouă lege pentru a atrage întreprinzători străini, dar cu o condiție — "insula nu se vinde".
Mulți experți sunt de acord că reformele lui Raul Castro sunt cele mai importante măsuri luate în Cuba de la Revoluția comunistă, însă critică lentoarea lor.
Anunțul restabilirii relațiilor între Cuba și Statele Unite au generat așteptări cu privire la posibilitatea ca reformele economice rauliste să se accelereze impulsionate de flexibilitatea impusă de președintele american Barack Obama.
Fără îndoială, faptul că republicanul Donald Trump va fi noul lider de la Casa Albă a aruncat în incertitudine acest proces de relansare a relațiilor cu SUA, mai ales că embargoul impus Cubei este menținut.
