Parlamentarii din regatul Marii Britanii pot fi duşi la audieri direct de pe holurile Camerei Lorzilor sau Camerei Comunelor. Singura obligaţie a anchetatorilor e să informeze camera din care parlamentarul face parte că acesta a fost reţinut sau arestat.
În Franţa, pentru ridicarea imunităţii e suficient un aviz al conducerii Adunării Naţionale sau Senatului. Astfel, decizia nu e luată în urma votului. Nu se cer dosare, nu se interpretează probe din dosar, iar legislativul nu se suprapune în niciun fel puterii judecătoreşti. În plus, în cazul infracţiunilor flagrante nu mai e nevoie nici de acest aviz.
Membrii Bundestag-ului din Germania sunt apăraţi DOAR pentru declaraţiile politice. În cazul în care procurorii cer arestarea unui membru al parlamentului unicameral german o pot face după un aviz pe care îl pot obţine fără să prezinte probe şi date secrete din dosarul încă în lucru.
Şi Olanda oferă o imunitate parlamentară doar pentru declaraţiile politice. Constituţia şi regulamentul Legislativului din Ţările de Jos spun că aleşii nu pot fi protejaţi dacă încalcă legea.
Singurele ţări unde aleşii au o imunitate care poate fi ridicată în condiţii asemănătoare celor din România sunt Ungaria şi Polonia. De altfel, parlamentarii polonezi chiar au dreptul să ceară suspendarea procesului penal în plen. Dacă cererea e votată favorabil de două treimi din membrii camerei, parlamentarul îşi poate tergiversa procesul pe perioada mandatului.
România, țara aleșilor cu superimunitate. Ce imunitate au parlamentarii din alte țări
România e ţara superimunităţii parlamentarilor în comparaţie cu multe state europene. În Marea Britanie, membrii Camerei Comunelor sau Lorzii puşi sub acuzare pentru infracţiuni pot fi ridicaţi chiar din clădirea legislativului. Iar majoritatea parlamentelor naţionale nu cer probe din dosar, ci le oferă aleşilor doar o imunitate pentru declaraţiile politice.
REALITATEASPORTIVA.NET
REALITATEASTAR.NET