Marea Britanie va intra pe un teren nou în cazul care va vota joi să părăsească Uniunea Europeană, relatează DPA, care precizează că nicio țară nu a făcut acest lucru până în prezent și că această posibilitate este prevăzută în tratatele UE.
Articolul 50 al Tratatului de la Lisabona din 2009 prevede că "orice stat membru poate decide să se retragă din Uniune, în conformitate cu regulile sale constituționale".
Acest text cere UE să negocieze un acord cu statul care pleacă, prin care să se stabilească "modalitățile retragerii sale, care să țină cont cadrul relației sale viitoare cu Uniunea".
Chiar dacă nu se poate ajunge la un asemenea acord, tratatele UE vor înceta să se aplice țării care pleacă la doi ani după ce statul respectiv își notifică intenția de a părăsi blocul, mai puțin în cazul în care statele membre UE decid în mod unanim să prelungească acest termen-limită.
În pofida faptului că Articolul 50 enunță procedura de retragere, unii analiști au avertizat că un Brexit - cum este cunoscută posibila retragere a Marii Britanii din UE - nu va fi un proces ușor.
Unii cred că Marea Britanie nu poate fi în măsură să obțină condiții favorabile de negociere în baza Articolului 50, întrucât textul prevede că "statul membru care se retrage nu participă la discuțiile (UE) (...) sau la deciziile în acest sens".
State membre UE frustrate ar putea, de asemenea, să nu accepte exigențele britanice. Oficiali europeni au avertizat că un vot în favoarea retragerii va fi definitiv și au exclus ideea că el ar putea pur și simplu să deschidă Londrei calea către negocierea unor condiții mai bune în vederea unei rămâneri în UE.
Însă campania "Vote Leave" argumentează că nu este neapărat necesar să se folosească Articolul 50 și afirmă că, mai întâi, vor avea loc "negocieri informale" în vederea explorării unei alte căi, împreună cu UE, care să fie "în interesul ambelor" părți.
Cu toate acestea, premierul britanic David Cameron a anunțat că va declanșa Articolul 50 în cazul în care alegătorii se pronunță pentru un Brexit.
Negocierile care vor urma ar putea să fie dificile și pe alte fronturi. Articolul 50 prevede, de exemplu, că orice acord în vederea unei retrageri este necesar să primească "consimțământul" Parlamentului European (PE), ai cărui membri sunt susceptibili să aibă puncte de vedere foarte diferite cu privire la un Brexit.
Acordul nu este necesar să fie ratificat de către statele membre UE. Însă un asemenea proces este necesar pentru orice modificare a tratatelor sau acordurilor internaționale care vor fi necesare în legătură cu retragerea - ca de exemplu un acord de liber-schimb.
Mai multe relații pe care UE le are cu alte țări vecine au fost vehiculate ca modele pentru Marea Britanie, inclusiv cele cu Norvegia, Elveția sau Turcia.
Însă Open Europe, un grup de reflecție, preconizează că toate acestea reprezintă "inconveniente majore" pentru Marea Britanie, în comparație cu avantajele de care regatul se bucură în prezent în calitate de membru UE.
Unii au desemnat Groenlanda ca un posibil precedent pentru un Brexit. Acest teritoriu autonom danez a părăsit Comunitatea Economică Europeană (EEC) în 1985.
Însă unii analiști argumentează că introducerea Articolului 50 în Tratatul de la Lisabona, în 2009, a creat o schimbare juridică atât de importantă, încât nu poate avea loc o comparație cu retragerea Groenlandei.
"Prevederile Articolului 50 arată clar că divorțul va consuma timp și va fi un proces greoi", afirmă Agata Gostynska-Jakubowska de la Centre for European Reform. "Dacă britanicii votează să părăsească UE, nu va exista cale de întoarcere", subliniază ea.
Sursa: News.ro
