Fenomenul Pitești ilustrat între chin și ”Amin!” - Interviu cu regizorul Toma Enache

Experiența lui Tase, ce se refugiază în credință pentru a scăpa de traumele trăite în închisoarea Pitești, începe aici: https://www.youtube.com/watch?v=wHGdGAu3P9Q.

În anul 2019 Toma Enache, producătorul și regizorul peliculei, a făcut un adevărat pelerinaj prin cinematografele din România, filmul zguduind din temelii liniștea orașelor prin care a trecut și generând ample discuții. De asemenea, pelicula este laureată a mai multor festivaluri de film din țară și străinătate.

Am vrut să aflăm chiar de la Toma Enache poveste și ideea realizării peliculei, ceea ce puteți citi în interviul de mai jos:

Toma Enache a reușit să facă un adevărat pelerinaj prin țară cu filmul „Între chin și amin"...

E un film pe care orice român trebuie să îl vadă ca să înțeleagă cum au fost niște vremuri.

Să spunem puțin povestea filmului...

A fost un sacrificiu uriaș!

Mi-a plăcut cuvântul părintelui Constantin Necula care spunea că filmul este ca o liturghie. Muzica filmului este un adevărat cântec de înviere. Acolo se și ajunge în film la un moment dat, dar mintea m-a dus direct acolo când am auzit coloana sonoră. Cei 3 torționari care la un moment dat sunt executați de comuniști, parcă mor într-un mod eliberator. Toma Enache dovedește că este și un regizor extraordinar pe lângă faptul că este actor.

Toma Enache a avut o mână bună și în ceea ce privește personajul principal feminin. E omul care a reușit să îi asigure un debut de excepție feței lui Hagi.

De ce Caraman ?

La Reșița s-a ridicat în picioare doamna Bădescu și cu regret a spus că „Ce păcat că nu s-a putut vedea filmul acesta înainte de primele alegeri".

Din momentul în care a apărut scenariul și ai încercat să cauți finanțare , au apărut și presiunile?

 Autour: Cristian Franț

Filmul reface foarte bine atmosfera anilor 50’. Unde s-a filmat?

Lângă judecătoria din Oravița era sediul fostei securități și între clădiri este un tunel imens subteran prin care deținuții erau legați pentru a nu fi văzuți de cineva când sunt duși la proces. Tunelul se păstrează și astăzi la Oravița și e cumplit să treci pe acolo.

Eu m-am bucurat când am văzut câtă moralitate era în poporul român. Vorbim de niște oameni simpli.

Fratele lui Tase acceptă să moară pentru că nu poate să le facă pe plac comuniștilor.

Acel hol îți dădea impresia că acolo se întâmplă ceea ce vor ei să se întâmple. Ei au control total și așa era. Nimeni nu a tras comuniștii la răspundere pentru sutele de mii de morți.

Aurelea Fetea povestea că tot ce au putut să ia au fost niște saci cu făină și o vacă. Tot satul a trăit din vaca aceea.

Nu pot cumpăra durerea cu banii...

Cred că cea mai mare frustrare a oamenilor chinuiți și torturați este faptul că unii încă nu realizează ce a fost acest sistem care a distrus elita morală. Mizeria pe care o vedem astăzi pleacă de aici.

Oricât s-ar strădui să șteargă și să ascundă totul,nu se va putea. Dumnezeu nu va lăsa ca poporul român să nu aibă cel puțin reprezentarea acestor atrocități. Filmul tău ne dovedește că oamenii în subconștientul lor aveau acea sete ca adevărul să îi facă liberi.

Ce spun actorii?

Ce îți spun machedonii tăi?

E mult sânge în acest film. E greu să filmezi sânge și mai ales în România.

Poate ne spui și nouă povestea cu Tache.

Românii care sunt încă fideli comunismului sunt așa deoarece citesc puțin despre comunism.

Ne-am pierdut morala.

Zona Banatului este una din zonele cu cea mai mare rezistență anti-comunistă. L-am găsit pe ultimul partizan în viață din Munții Banatului și am făcut 3 ore de filmare cu el. Am fost la el acasă și îmi spunea că nu credea că după tot ce s-a întâmplat o să ne conducă tot comuniștii.

Autor: Cristian Franț