Penrose și echipa sa de cercetători susțin că au găsit dovezi ale existenței, la nivel celular, a unor informații pe care, în mod tradițional, le asociem consțiinței și le localizăm, implicit, în creier.
Pe scurt, atunci când o persoană moare temporar, acea informație cuantică microcelulară este eliberată în univers, ceea ce în limbaj popular descriem ca fiind sufletul care părăsește corpul.
Dacă însă trupul este resuscitat, acele informații cuantice revin în microtubulii celulari și asta ar explica relatările despre percepțiile stranii ale subiecților care au ajuns în stadiul apropiat morții iminente (near death experience). Dacă trupul respectiv moare, este posibil ca acea informație cuantică "să existe", într-un sens nedefinit de fizica tradițíonală, asemeni unui "suflet”.
Cercetătorii Institutlui pentru Fizică Max Planck din Munchen sunt de acord cu ipoteza emisă de savantul britanic, în sensul că universul fizic în care trăim este doar percepția noastră corporală, iar când suportul fizic, corpul, dispare, dincolo de el există o infinitate.
O ipoteză sugerată în această direcție ar fi că ceea ce numim conștiință sau suflet călătorește, tot într-un mod ce nu poate fi definit în termenii fizicii clasice, în universuri paralele.
