Iată cum arăta Crăciunul în comunism, potrivit unor destăinuiri publicate pe forumul Softpedia:
"Mâncam maximum o banană pe an, nici nu îi cunoșteam bine gustul"
1. "Dintre cele 19 Crăciunuri petrecute de mine în comunism îmi amintesc doar de ultimile 10 cred. La fiecare, instalația cu becuri de 19V puse în serie nu funcționa din prima și trebuia să caut să cumpăr un bec de schimb. Foarte greu se găseau la magazinul de electrice. Se putea cumpăra înainte de Revelion maximul 1 kg de portocale și 2-3 banane. Cred ca mâncam maximum o banană pe an, nici nu îi cunoșteam bine gustul. Se găsea foarte greu un kg de bomboane de pom. Cu hârtie franjurată și staniol colorat. Cadou primeam o jucărie."
"Singura perioadă din an în care vedeam portocale"
2. "Era cam singura perioadă din an în care vedem portocale și/ sau banane. Pentru un timp, în mintea mea, astea erau asociate Crăciunului. Un fel de specific/ simbol al său".
"Părinții mei mergeau la seviciu și în Ajun și de Crăciun"
3."Părinții mei mergeau la seviciu și în Ajun și de Crăciun. Doar duminica era liber. Nu cred că era program la tv toată noaptea. Doar de Revelion era. Mai aduceau înainte de Revelion și țigări BT cartonat la un restaurant în orasul natal, la garderobă. Coada era lungă de zeci de metri".
"Parcă era mai frumos pe atunci la colindat decât acum"
4. "Îmi amintesc că părinții primeau de la Intreprindere cadouri pentru copii, brad se găsea, la fel și globurile și instalații electrice cu becule'e la 220V care "clipoceau" cu ajutorul unui starter. Tot de atunci mirosul bananelor și al portocalelor/ mandarinelor îl asociez cu iarna și Crăciunul. Noi, copiii, plecam la colindat, parcă era mai frumos pe atunci la colindat decât acum. Nu se dădeau bani ci nuci, covrigi, mere, bomboane, plăcinte. Bani se dădea doar când mergeam cu sorcova. Când eram mic nu înțelegeam de ce dispărea tata când venea Moș Gerilă. Ce cadouri primeam? Pijamale, căciuli, mașinuțe, pistoale, soldătei din plastic, mașini radiocomandate (mai erau prin magazine până în '86- '87)".
"Instalația aceea cu nuferi o am și acum. Era ea mai mare, cu sârme mai urâte…"
5. "Cu toate greutățile vremii, parcă Crăciunul acela era mult mai frumos decât ăsta de acum. Probabil și unde eram copil și percepeam altfel. Instalația aceea cu nuferi o am și acum. Era ea mai mare, cu sârme mai urâte dar se putea repara domne, nu ca chinezăriile de azi. Într-adevar nu făcea nimic, nu jucau luminile dar îi pusese tata un starter de neon și jucau și luminile. Ca si cadouri primeam de toate, întâi de la moș Nicolae, apoi de Crăciun de la moș Crăciun iar apoi de anul nou de la moș Gerilă: portocale, ciocolata, bomboane, jocuri gen Bunul Gospodar, mașinute, papițoi. De multe ori le ascundea mama mea așa de bine prin brad de nu le vedeam pe toate odată și eram tare bucuros ca, după Crăciun, să mai găsesc ceva prin brad, figurine de obicei. Probabil vă amintiti de ele, se gaseau la librărie, erau facute din cauciuc și aveau o agățătoare înfiptă în cap. Erau multe personaje: Stan și Bran, Donald etc. Sau mai erau călăreții din plastic cu cai: cowboy, indieni, cavaleri medievali etc."
"Nostalgia rămâne şi lucrurile urâte s-au estompat"
6. "Ştiu că toată lumea „ţinea” Crăciunul deşi nu era nimic oficial, parcă şi la TV era un pic „altfel” programul (sau ni se părea!), oricum aveam pick-up-uri, magnetofoane, era distracţie! Masa era cam aceeaşi - bine noi aveam întotdeauna porc de Crăciun, destule găini în coteţ, în butoiul de 300 l de vin din beci vinul era aproape limpede dar nu ştiu cum se „descurca” toată lumea! Atunci „apăreau” ceva portocale, mai rar banane, dar aveam mere, pere pergamute. Nu am dus-o foarte bine, erau și lipsuri, dar bradul natural de Crăciun nu mi-a lipsit și întotdeauna cumpăra mama „O poveste dulce” şi punea figurinele din ciocolata în el. Aşa a fost, acum sunt cu totul alte posibilităţi dar nostalgia rămâne şi lucrurile urâte s-au estompat! Colinzile în Ajun răsunau pe toată strada, ne vizitam unii pe alţii mult mai des, oamenii erau mai buni".
"O amărâtă de sărbătoare petrecută furișat"
7. "Crăciun? Ce-i aia Crăciun pe vremea de dinainte de '89? Zâmbete, pe vremurile alea? Doar acasă, între ai tăi, la micile bucurii cotidiene. Ia aduceți-vă aminte: de câte ori ati vazut oameni mergând pe stradă nu zâmbind, macar cu chipul neîncrâncenat? Aceeași "învârtiți" ca și acum - doar că atunci erau mai puțini, aprozariștii și gestionarii erau mici dumnezei locali. Niste amărâte de sărbători - 1Mai, 23 August, revelionul. Și atât! Cum vreți să nu fie astăzi cocalarii - ei sunt urmașii celor care sărbatoreau cu trei mici și două beri (după cozile de rigoare)?! De revelion îl așteptam pe nea Marin ca pe dumnezeu! Nu ne interesa discursul opintit (dar scris de alții!) al "tovarășului"! Pana in "77 când apărea de Revelion nea Tomiță era sărbătoare. Aveam actori, nu bendeaci, sau toci ori palazi! Ni l-a luat dumnezeu (nu-i scriu numele cu majusculă - știe el mai bine de ce), așa cu ni i-a luat pe mai toți marii artiști. și-o face acolo, la el, vreo trupă...
Așa că, ce să vă mai spun de Crăciunul dinainte de '89? Era doar o amărâtă de sărbătoare petrecută furișat, ca și Paștele de altfel. Acum putem să le serbăm, dar ce folos? Am mai spus-o și o repet: de acord, înainte a fost rău, dar acum de ce nu e bine?
"Erau nişte jucării care ni se păreau grozave căci nu aveam termen de comparaţie"
8. "Brazii de Crăciun se găseau greu, dar lumea făcea rost într-un fel sau altul. Oficial se numeau "pomi de iarnă" şi se mai făceau prin diferite instituţii, pieţe publice etc. Uneori se făceau pt copiii angajaţilor şi venea "Moş Gerilă". Pt masa de Crăciun, lumea se descurca cum putea, unii mai bine, alţii mai prost. Oricum, nu datorită magazinelor goale şi/sau cu cozi imense. Zilele de 24 şi 25 nu erau libere, dar majoritatea totuşi reuşeau să împodobească bradul de Ajun.
Pt copii erau nişte jucării care ni se păreau grozave căci nu aveam termen de comparaţie: nişte trenuleţe electrice est-germane (marka PIKO), nişte jucării chinezeşti destul de şmechere (tancuri, avioane, etc), şi cu TOATE angrenajele din metal, nu ştiu cum naiba pe vremea aia nu foloseau plasticul, vă daţi seama din pdv al fiabilităţii, n-aveau moarte, dar erau cam gălăgioase... metal pe metal, uneori mă speriam ce zgomot făceau.
Instalaţia aia cu becuri de 26V era reprezentativă pt ce făcea industria socialistă faţă de ce fac "turcii şi chinezii" cum scriu unii pe aici. La astea de acum (care nu au fost inventate ieri-alaltăieri ci mai de mult) există un şunt sub filamentul fiecărui bec, care deturnează curentul în cazul în care becul se arde, deci restul becurilor (în serie) luminează în continuare. La cea ceauşistă, se ardea un bec - se stingeau toate, şi apoi găseşte-l pe cel ars... plus că fiind executat la extraordinara calitate cu care ne obişnuiese IEPOCA de aur, de multe ori problema nu era becul ci contactul imperfect în dulia aia "aproximativă" (nu avea contactul pe 360 grade ca o dulie normală, înşurubai becul în plastic şi doar pe o mică parte se atingea de metal... şi era uşor să nu facă contact)".
Sursa: dcnews.ro
