Violența jocurilor video a început să atragă tot mai mult atenția psihologilor, dar și a organizațiilor pentru protecția copilului. Se pune problema unde începe și unde se termină acțiunea virtuală și dacă cei mici, atât de absorbiți de aceste jocuri, mai pot face diferența între realitate și ficțiune.
Pentru a pune în gardă profesorii și părinții, un psiholog britanic propune clasificarea jocurilor video pe același sistem cu filmele. Psihologul Tanya Byron propune nu numai acest sistem de clasificare dar și o intensă campanie de informare și instruire a părinților. Aceștia trebuie să conștientizeze la ce pericole sunt expuși copiii în fața computerelor.
Premierul britanic Gordon Brown a cerut ajutorul lui Byron, specialist în comportamentul infantil, îngrijorat fiind de impactul negativ pe care l-ar avea formele electronice de petrecere a timpului asupra minților fragede ale copiilor. Se vorbește astfel de stabilirea unei clasificări pentru fiecare tip de joc, în funcție de vârstă: universal, destinat tuturor categoriilor de vârstă, joc recomandat doar cu acordul părinților și așa mai departe, până la cele interzise minorilor.
În prezent o astfel de clasificare este valabilă doar pentru jocurile ce conțin scene sexuale sau forme evidente de violență. În total doar 2% dintre jocuri sunt interzise minorilor. Internetul reprezintă un alt subiect de îngrijorare. Considerat un adevărat loc de joacă virtual, părinții sunt sfătuiți să fie atenți ce și cu cine se joacă odraslele lor. Același studiu al lui Byron recomandă amplasarea computerelor în camerele de zi sau în birouri în niciun caz în camerele copiilor tentați să petreacă ore în șir în fața monitorului.
Rolul întreagii campanii este acela de a responsabiliza nu numai părinții sau profesorii ci și producătorii de jocuri sau site-urile de internet.
