Violenţa jocurilor video a început să atragă tot mai mult atenţia psihologilor, dar şi a organizaţiilor pentru protecţia copilului. Se pune problema unde începe şi unde se termină acţiunea virtuală şi dacă cei mici, atât de absorbiţi de aceste jocuri, mai pot face diferenţa între realitate şi ficţiune.
Pentru a pune în gardă profesorii şi părinţii, un psiholog britanic propune clasificarea jocurilor video pe acelaşi sistem cu filmele. Psihologul Tanya Byron propune nu numai acest sistem de clasificare dar şi o intensă campanie de informare şi instruire a părinţilor. Aceştia trebuie să conştientizeze la ce pericole sunt expuşi copiii în faţa computerelor.
Premierul britanic Gordon Brown a cerut ajutorul lui Byron, specialist în comportamentul infantil, îngrijorat fiind de impactul negativ pe care l-ar avea formele electronice de petrecere a timpului asupra minţilor fragede ale copiilor. Se vorbeşte astfel de stabilirea unei clasificări pentru fiecare tip de joc, în funcţie de vârstă: universal, destinat tuturor categoriilor de vârstă, joc recomandat doar cu acordul părinţilor şi aşa mai departe, până la cele interzise minorilor.
În prezent o astfel de clasificare este valabilă doar pentru jocurile ce conţin scene sexuale sau forme evidente de violenţă. În total doar 2% dintre jocuri sunt interzise minorilor. Internetul reprezintă un alt subiect de îngrijorare. Considerat un adevărat loc de joacă virtual, părinţii sunt sfătuiţi să fie atenţi ce şi cu cine se joacă odraslele lor. Acelaşi studiu al lui Byron recomandă amplasarea computerelor în camerele de zi sau în birouri în niciun caz în camerele copiilor tentaţi să petreacă ore în şir în faţa monitorului.
Rolul întreagii campanii este acela de a responsabiliza nu numai părinţii sau profesorii ci şi producătorii de jocuri sau site-urile de internet.
Un psiholog propune clasificarea jocurilor video în funcţie de vârstă
