Aproape toți românii îndrăgostiți de mare ajungeau pe Litoral, în perioada comunismului. Biletele se obțineau prin sindicat și nu erau scumpe. Pe lângă români, stațiunile de la Marea Neagră era plină de turiști polonezi și est-germani care veneau încărcați cu obiecte de calitate ce nu se găseau la noi: deodorante, săpunuri, sutiene, costume de baie.
Părinții noștri vorbesc foarte frumos despre concediile pe care le-au făcut în tinerețe pe Litoral. Aproape oricine își permitea să ajungă la malul Mării Negre, iar stațiunile apăreau una după alta, pregătite să primească un număr din ce în ce mai mare de turiști.
”Biletele pentru concediile la mare se achiziționau din timp, prin sindicat, și se vindeau exclusiv sejururi. Nu se punea problema turismului de weekend sau a celui spontan. Hotelurile erau pline atât în sezon, cât și în extrasezon. Prețurile erau mici în comparație cu cele de astăzi. Camerele erau împărțite în 3 categorii. La categoria lux, o cameră dublă de hotel costa 57 lei, la un salariu mediu comparabil cu cel de astăzi, respectiv 1.800 lei. La categoria a III-a, tarifele erau și mai accesibile: 23 lei o cameră dublă cu baia în comun, iar camera cu baie proprie era 28 lei. Alocația de alimente, inclusă în bilete, era de 18 lei pe zi”, a explicat istoricul Marin Pop pentru Adevărul.
