O afirmație publicată la finalul lunii ianuarie pe Fox News a reaprins dezbaterile despre limitele cosmologiei și rolul metafizicii în știință. Michael Guillén, fost lector de fizică la Harvard și promotor al științei, a sugerat că „Raiul” ar putea avea o adresă fizică, situată dincolo de marginea universului observabil. Ideea a devenit rapid virală, dar a atras și critici ferme din partea astronomilor.
Guillén a pornit de la concepte fundamentale precum legea lui Hubble și orizontul cosmic - limita până la care putem observa universul, determinată de vârsta cosmosului și viteza luminii, relatează Popular Mechanics.
Extinzând aceste idei, el a susținut că dincolo de această limită, la o distanță de ordinul sutelor de miliarde de trilioane de kilometri, ar putea începe ceea ce tradițiile religioase numesc „Paradis” (sau „Rai”).
Afirmația a combinat limbajul științific cu imagini biblice, o formulă care a atras atenția publicului, dar a stârnit reacții dure în mediul academic.
Astronomii spun că orizontul cosmic nu este o poartă spre alt tărâm
Printre cei care au contestat teoria se numără Alex Gianninas, profesor de astronomie la Connecticut College. El explică faptul că orizontul cosmic nu reprezintă o margine fizică a universului, ci doar limita până la care lumina a avut timp să ajungă la noi în cei 13,8 miliarde de ani de existență ai cosmosului.
Mai mult, în primele fracțiuni de secundă după Big Bang, universul a trecut printr-o fază de expansiune accelerată - inflația cosmică - care a împins regiuni întregi dincolo de orice posibil contact. Spațiul continuă să se extindă, iar zonele aflate dincolo de orizont nu sunt „din altă lume”, ci pur și simplu prea îndepărtate pentru a fi observate.
„Nu există nicio bază științifică pentru a afirma că dincolo de orizont începe un tărâm divin”, spune Alex Gianninas.
De ce prind astfel de idei în epoca rețelelor sociale
Fenomenul nu este unul izolat. În ultimii ani, tot mai mulți oameni de știință sau popularizatori ai științei au început să discute public idei cu tentă spirituală sau metafizică.
Alex Gianninas crede că explicația ține mai puțin de știință și mai mult de modul în care circulă informația: opinii care altădată ar fi rămas private pot deveni virale în câteva ore.
Între știință și metafizică
Michael Pravica, fizician la Universitatea din Nevada, a discutat recent despre posibilitatea ca noțiuni precum Raiul sau Iadul să fie interpretate ca realități hiperdimensionale, nu în sens științific, ci metafizic. Întrebat despre teoria lui Guillén, Pravica a explicat că logica se rupe rapid dacă tratăm Raiul ca pe un loc fizic „în afara universului”: dacă universul se extinde, se extinde și Raiul? Este împins în afară?
El susține însă că, dacă ar exista dimensiuni suplimentare, un astfel de „tărâm” ar putea fi conceput ca existând „în interiorul universului, dar într-o altă dimensiune”. Totuși, astfel de idei nu pot fi testate și nu aparțin fizicii experimentale.
„Afirmațiile extraordinare cer dovezi extraordinare”
Gianninas insistă că știința nu poate integra afirmații despre realități divine fără predicții verificabile și dovezi experimentale și că, în lipsa lor, astfel de teorii rămân în afara discursului științific.
Pravica, în schimb, consideră că multe descoperiri majore au început ca idei imposibil de demonstrat la momentul apariției lor. Pentru el, imaginația este un punct de plecare legitim, atât timp cât nu este prezentată drept știință.
Disputa dintre cei cercetători reflectă tensiunea deja existentă între știință și metafizică: cât de departe poate merge imaginația înainte ca știința să intervină cu limitele sale? Pentru unii, inspirația este motorul progresului. Pentru alții, fără dovezi, astfel de idei rămân simple speculații.
