Este al doilea atac direct asupra acestui sit de la declanșarea războiului pe 28 februarie, iar agenția iraniană Transim a confirmat lovitura precizând că nu s-au înregistrat scurge radioactive și că locuitorii din zonă nu sunt în pericol.
Imagini satelitare arată mai multe clădiri distruse sau avariate, iar agenția internațională pentru energie atomică a transmis că nu se așteaptă la consecințe radiologice similar cu concluziile formulate după primul atac.
Contextul mai larg este esențial pentru că suntem în a 22-a zi de conflict care escaladează progresiv și care a depășit de mult cadrul unui schimb de lovituri punctuale, pentru că Iranul ripostează cu rachete balistice, dar și drone, iar astăzi au căzut fragmente dintr-o rachetă iraniană asupra unei grădinițe în centrul Israelului. Totodată, ministrul Apărării israelian a anunțat că intensitatea loviturilor SUA și Israel asupra Iranului va crește semnificativ în această săptămână.
Ironia strategică a momentului este că lovitura de astăzi survine la mai puțin de o lună de la negocierile din Oman și Geneva, unde Teheranul semnalase că încă un acord era la îndemână. Acele negocieri au fost spulberate, bineînțeles, de atacul surpriză din 28 februarie, iar acum Iranul ripostează în Golful Persic.
A lovit rafinăria kuweitană, mina Lahmadi, o instalație din Qatar, altele în Arabia Saudită, iar Donald Trump, paradoxal, vorbește simultan despre reducerea operațiunilor și despre trimiterea de noi trupe și nave de război în regiune.
Miza de fond rămâne în continuare nuclearul. Întrebarea care planează acum nu mai este dacă programul nuclear iranian va fi degradat, ci dacă poate fi efectiv distrus prin lovituri aeriene, sau dacă Iranul va ieși din acest conflict cu know-how-ul intact și cu o determinare și mai mare de a ajunge la armă.
