Sărbătoare mare 25 noiembrie - Cruce cu negru în calendarul ortodox

Sărbătorile zilei de 25 noiembrie

Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Ecaterina; Sf. Mare Mc. Mercurie

Greco-catolice
Sf. m. Ecaterina din Sinai; Sf. m. Mercurie

Romano-catolice
Sf. Ecaterina din Alexandria, fc. m.

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina este sărbătorită de Biserică în ziua de 25 noiembrie.

Sfânta Ecaterina era din cetatea Alexandria "fiica lui Consta, care fusese mai înainte împărat. Ea, fiind de optsprezece ani, era foarte frumoasă, de statură înaltă și foarte înțeleaptă. Căci învățase tot meșteșugul cărții elinești și se deprinsese cu înțelepciunea tuturor făcătorilor de cărți, celor de demult, a lui Homer, a lui Virgiliu, Aristotel, Platon și ale celorlalți. Dar nu numai ale filosofilor, ci și cărțile doctorilor le-a deprins bine, ale lui Asclipie, ale lui Hipocrat, Galin și, în scurt, tot meșteșugul ritoricesc și silogistic a învățat, încât toți se mirau de înțelepciunea ei". (Viețile Sfinților)

În timpul persecuțiilor suferite de creștini, în Alexandria a fost organizată o mare sărbătoare în cinstea zeilor romani, în oraș fiind prezent și împăratul. Sfânta Ecaterina a mers la templul unde se săvârșeau jertfele și în fața împăratului s-a arătat revoltată de atât de mare înșelăciune "cu care v-ați înșelat de diavoli, de slujiți ca unui Dumnezeu idolilor stricăcioși și nesimțitori. Cu adevărat mare rușine este a fi cineva atât de orb și de nesimțitor, ca să se închine unor urâciuni ca acestea". (Viețile Sfinților)

Împăratul s-a mirat de îndrăzneala ei, dar mai ales de frumusețea nepământeană. I se părea că nu este născută din părinți muritori, ci o zeiță din zeii pe care-i cinstea el.

Sfânta Ecaterina a fost adusă în fața unei adunări de cincizeci de filosofi, însărcinați de împărat să o determine să se închine zeilor, o dorință fierbinte a împăratului, copleșit de frumusețea tinerei Ecaterina.

Dar în cursul disputelor pe care le-au avut cu Sfânta Ecaterina, acești cărturari au recunoscut fără putință de tăgadă Adevărul pe care ea îl susținea și care era însuși Hristos, după spusele Sale: "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, și pe Tatăl Meu L-ați fi cunoscut; dar de acum Îl cunoașteți pe El și L-ați și văzut". (Ioan, 14, 6,7)

Pentru Adevărul mărturisit, cei cinzeci de filosofi au îndurat în cele din urmă moarte martirică, împreună cu mulți alții care au fost aduși la credința creștină prin înțelepciunea minții luminate a Sfintei Ecaterina.

Sfânta Ecaterina a primit cununa muceniciei prin tăierea capului, după ce a fost legată pentru a fi zdrobită de fiarele ascuțite a patru roți prinse pe aceeași osie, care însă s-au sfărâmat în bucăți, rănind de moarte pe cei ce asistau la cumplita priveliște. De aceea, Sfânta Muceniță Ecaterina este reprezentată în icoane ținând în mână o roată.

Împărăteasa a plâns văzând cum era chinuită Sfânta Ecaterina și mărturisind pe Mântuitorul Hristos a fost și ea martirizată.

În aceiași perioadă cu martiriul Sfintei Ecaterina au fost chinuiți și omorâți pentru Hristos mai mulți ostași ai împăratului, împreună cu comandantul lor, pe nume Porfirie.

Când Sfânta Muceniță Ecaterina era dusă să-i fie tăiat capul în afara cetății "cele mai alese dintre femei și de neam bun ziceau către dânsa, tânguindu-se: 'O, preafrumoasă și prealuminată fecioară, pentru ce ești așa de aspră cu inima și cinstești mai mult moartea decât viața aceasta preadulce? Și pentru ce-ți pierzi în deșert și fără de vreme floarea tinerețelor tale? Oare nu este mai bine să asculți pe împăratul și să te îndulcești de atâtea bunătăți în viața aceasta, decât să mori ticăloșește?'". (Viețile Sfinților)

La acestea tânăra Ecaterina a răspuns: "Lăsați plânsul cel fără de folos și mai vârtos vă bucurați, că eu văd acum pe iubitul meu Mire, Iisus Hristos, Făcătorul și Mântuitorul meu, Care este frumusețea mucenicilor, cununa și slava mea. Și mă cheamă către frumusețea raiului cea negrăită, ca să împărățesc împreună cu Dânsul și să mă veselesc în veacul cel fără de sfârșit. Deci nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi, căci pentru necredința voastră aveți să mergeți în focul cel fără de sfârșit, ca să vă munciți în veci". (Viețile Sfinților)

Moaștele Sfintei Mucenițe Ecaterina au fost aflate la sfârșitul secolului al VIII-lea într-o mănăstire din Muntele Sinai zidită de Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

* Sfântul Mare Mucenic Mercurie, de neam scitic, a trăit în timpul împăraților Deciu (249-251) și Valerian (251-260). Când aceștia au declanșat persecuțiile împotriva creștinilor, Sfântul Mercurie făcea parte din legiunea Martenses (a zeului Marte), aflată sub conducerea generalului Saturnin din Armenia Mare.

Sfântul Mercurie s-a făcut cunoscut prin faptele sale de mare curaj, încât împăratul Deciu l-a chemat, i-a oferit multe daruri și l-a făcut comandant al armatei sale.

După câteva zile, împăratul Deciu, împreună cu toată suita sa, l-a pus să jertfească zeilor drept mulțumire. Atunci, Mercurie a răspuns că nu a câștigat biruința cu ajutorul zeilor neputincioși, ci cu puterea lui Hristos Dumnezeu.

În urma acestei mărturisiri, Mercurie a fost torturat și în cele din urmă a suferit moarte martirică prin tăierea capului. (sursă: vol. "Viețile Sfinților")