Sărbătoare importantă în 10 martie - Ce sfinți importanți sunt pomeniți astăzi în biserici

Sărbătorile zilei:

Ortodoxe

Sf. Mc. Codrat, Ciprian, Dionisie și cei împreună cu ei
Greco-catolice
Sf. m. Cuadrat, Ciprian și Dionisie

Romano-catolice
Sf. Simpliciu, pp.

Sfinții Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie și cei împreună cu ei sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 10 martie.

Sfântul Codrat a trăit în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor din Imperiul Roman, în timpul împăraților Deciu (249-251) și Valerian (253-259).

"Fiind prigonire mare asupra creștinilor de la împărații și domnii cei păgânești și în multe feluri mărturisitorii lui Hristos fiind munciți și uciși cumplit, mulți din cei credincioși, temându-se de muncile cele nesuferite, părăseau cetățile, casele și averile lor și se ascundeau prin pustietăți, prin munți și în prăpăstiile pământului. Căci voiau a se sălășlui mai bine cu fiarele, decât cu necurații închinători de idoli, ca doar ar putea să-și păzească acolo fără de prihană sfânta lor credință, întru Hristos Domnul". (Viețile Sfinților)

În acele cumplite vremuri o femeie binecredincioasă, Rufina, din cetatea Corintului, a fugit și se ascundea, rătăcind prin locuri neumblate.

"Și, fiind îngreunată când a fugit din cetate, i s-au împlinit zilele și a născut prunc de parte bărbătească, chiar acolo în pustie. Iar după naștere, mai trăind ea puține zile, s-a sfârșit. Însă Dumnezeu, Care dă hrană la tot trupul, Care deschide mâna Sa și satură pe tot cel viu de bunăvoie, n-a trecut cu vederea pe acel prunc care rămăsese orfan din scutece. Ci El i S-a făcut tată și maică, păzitor și hrănitor; căci a poruncit norilor Săi de sus, iar aceia, pogorându-se din înălțime și plecându-se jos, revărsau rouă dulce în gura pruncușorului; și astfel ca și cu niște lapte sau miere îl hrăneau, până ce singur a putut a se hrăni cu verdețurile pustiei". (Viețile Sfinților)

Dumnezeu avea grijă de micul orfan, când el a fost găsit de oameni credincioși care l-au crescut și i-au purtat de grijă. În lume, copilul a învățat carte și a devenit doctor. Dar cei mai mulți ani i-a petrecut în munți și pustietăți, iubind singurătatea și îndeletnicindu-se în gândirea de Dumnezeu, venea însă în cetate câteodată pentru anumite trebuințe.

În timpul persecuției împotriva creștinilor declanșată de împăratul Deciu (249-251), un demnitar imperial a fost trimis de acesta în Corint pentru a-i judeca și chinui pe cei care nu voiau să se închine zeilor.

Într-acea vreme a fost prins și Sfântul Codrat, împreună cu fericiții prietenii săi: Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel și Crescent, și a fost întemnițat, cu ceilalți creștini care erau în legături.

La judecată, Sfântul Mucenic Codrat a mărturisit credința sa în Iisus Hristos și, nevoind să se închine zeităților păgâne, a fost supus torturilor și ucis prin tăierea capului.

Și prietenii săi, Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel și Crescent, mărturisind cu aceeași putere credința în Hristos, au suferit moarte martirică la ordinul aceluiași demnitar.

Înainte însă ca sfinții mucenici să fie omorâți, judecătorul a cerut să fie târâți prin cetate, fiind legați de picioare.

"Făcându-se aceasta, popor fără număr, dar mai vârtos mulțime de copii, băteau pe sfinții mucenici cu bețe și cu pietre, până ce au fost duși afară din cetate la locul cel de moarte. Acolo sfinții, cerând puțină vreme, s-au rugat cu dinadinsul către Domnul, apoi și-au plecat sub sabie sfintele lor capete și s-au tăiat în a zecea zi a lunii martie. Iar în locul acela unde s-au tăiat cinstitele lor capete și pământul s-a înroșit cu sângele lor, a curs izvor de apă curată, spre neuitată pomenire a pătimirii sfinților din cetatea Corintului". (sursa: vol. "Viețile Sfinților")