Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul
Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul este prăznuit pe 27 septembrie în calendarul ortodox. El este unul dintre cei mai mari părinți ai pustiei și un exemplu de răbdare, smerenie și dragoste pentru Dumnezeu și oameni.
Viața și faptele sale
Sfântul Hariton s-a născut în secolul al III-lea în Iconium, o cetate din Asia Mică. El a fost crescut în credința creștină și a avut o viață virtuoasă și plină de milostenie. El a fost prins de persecutorii împăratului Aurelian și supus la multe chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. A fost aruncat la fiare, bătut cu pietre, ars cu foc, înfometat și însetat, dar Dumnezeu l-a ocrotit și l-a vindecat de toate rănile. În cele din urmă, a fost eliberat prin intervenția împărătesei Zenobia, care era favorabilă creștinilor.
După aceea, Sfântul Hariton a plecat în Palestina, unde a intrat într-o peșteră din apropierea Ierusalimului. Acolo a întâlnit pe un bătrân pustnic, care l-a inițiat în viața monahală și i-a dat sfaturi duhovnicești. După moartea bătrânului, Sfântul Hariton a rămas singur în peșteră, dedicându-se rugăciunii și postului. El a fost atacat de tâlhari, care l-au legat și l-au dus la locuința lor. Dar Sfântul Hariton i-a impresionat pe tâlhari cu blândețea și bunătatea sa, și le-a vorbit despre credința în Hristos. Unii dintre ei s-au convertit la creștinism și au devenit ucenicii săi. Astfel, Sfântul Hariton a întemeiat prima sa mânăstire în locul numit Fara.
Mai târziu, Sfântul Hariton a călătorit prin diferite locuri din Palestina, fondând alte patru mânăstiri: în Souka (numită și Marea Lavră), în Daron (numită și Noua Lavră), în Esbus (numită și Mânăstirea celor Trei Sfinți) și în Maspha (numită și Mânăstirea lui Hariton). El a organizat viața monahală după regulile stabilite de Sfântul Antonie cel Mare, părintele monahismului. El a fost un duhovnic iubit și respectat de mulți călugări, care veneau la el pentru îndrumare și mângâiere. El a fost numit “Marele Vechi” sau “Arhimandritul Pustiei”.
Sfântul Hariton a trecut la cele veșnice în anul 350, la vârsta de 120 de ani. El a fost îngropat în Mânăstirea Maspha, unde se află și astăzi moaștele sale. El este cinstit ca un sfânt cuvios și mărturisitor al credinței ortodoxe.
Semnificația praznicului său
Praznicul Sfântului Cuvios Hariton Mărturisitorul este o ocazie de a ne aminti de viața sa exemplară și de a ne inspira din virtuțile sale. El ne învață să fim statornici în credința noastră, chiar dacă suntem persecutați sau încercați de greutăți. El ne arată cum să ne rugăm neîncetat și să postim cu smerenie și râvnă. El ne îndeamnă să fim blânzi și buni cu toți oamenii, chiar și cu cei care ne fac rău. El ne încurajează să ne dedicăm vieții monahale sau, dacă suntem mireni, să urmăm sfaturile duhovnicești ale unui părinte duhovnicesc. El ne cheamă să iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru mai mult decât pe noi înșine.
Să ne rugăm Sfântului Cuvios Hariton Mărturisitorul să mijlocească pentru noi la Dumnezeu, să ne dăruiască harul și pacea Sa, și să ne ajute să ne mântuim sufletele. Amin.
