Sărbătoare 4 februarie - Zi mare în calendarul ortodox

Sărbătorile zilei:

Ortodoxe
Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfințit Mc. Avramie

Greco-catolice
Sf. cuv. Isidor Pelusiotul

Romano-catolice
Sf. Gilbert, pr.

Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 4 februarie.

S-a născut în Alexandria, în timpul împăratului Teodosie cel Mic (408-450) și era rudă cu arhiepiscopii Alexandriei, Teofil și Sfântul Chiril. A primit o educație solidă, atât în domeniile profane - filosofia, retorica -, cât și în cele duhovnicești.

Sfântul Isidor a ales încă de tânăr viața monahală, intrând într-o mănăstire din muntele Pelusiului.

"El a fost bărbat desăvârșit în bunătăți, preot și egumen, cu viața și cu înțelepciunea slăvit și cinstit de toți. Despre el vorbește Evagrie, istoricul bisericesc, când zice: 'Împărățind Teodosie, Isidor Pelusiotul era în mare cinste, de a cărui slavă ieșită din lucrurile și cuvintele lui se auzise departe și era lăudat de gurile tuturor. Acesta și-a obosit trupul cu ostenelile atât de mult, încât vedeau toți că are viață îngerească. Trăind în chipul vieții monahicești și al gândirii de Dumnezeu, era totdeauna și înaintea tuturor pildă, spre a fi urmat; el a scris multe cuvinte foarte folositoare'". (Viețile Sfinților)

Viața îmbunătățită a Sfântului Isidor și lucrarea sa sunt cunoscute, căci "Multe lucrări, pline de mult folos sunt scrise de dânsul, dar mai ales epistolele lui către diferite persoane - pline de dumnezeiescul har și de omeneasca înțelepciune, aproape zece mii -, în care tălmăcește toată dumnezeiasca Scriptură și îndreaptă obiceiurile tuturor oamenilor". (Viețile Sfinților)

Sfântul Isidor a fost puternic luptător împotriva ereticilor, gata să moară pentru dreapta credință.

"Aceasta este arătat din cuvintele lui, căci scriind către un Terasie, hulitorul, zice: 'Te întreb pe tine, cel ce ne ocărăști pe noi și te arăți aspru judecător: de te-ar pune împăratul asupra cetății, ca să o păzești, iar tu ai vedea zidul surpându-se și sfărâmându-se, ca să se facă lesnicioasă intrarea vrăjmașilor în cetate, au doară n-ai sta împotrivă cu toate uneltele și armele, oprind spargerea zidului și nelăsând intrarea vrăjmașilor? Aceasta ai face ca și cetatea și pe tine însuți să te poți apăra de vrăjmași, iar a ta credință și osârdnică supunere să o arăți către împăratul. Dar nouă, pe care Dumnezeu ne-a pus dascăli Sfintei Sale Biserici, nu ni se cade să stăm cu tărie împotriva lui Arie, care, nu numai că a ridicat război asupra drept-credincioasei turme a lui Hristos, ci și pe mulți i-a pierdut? Eu pentru această pricină nu țin seamă de nici o primejdie, ci mai bine doresc aceasta, ca adică toate primejdiile să le pătimesc pentru dreapta credință' ". (Viețile Sfinților)

A fost un mare admirator al Sfântului Ioan Gură de Aur și în același timp apărător al său. Când Sfântul Ioan Gură de Aur a fost izgonit pe nedrept de pe scaunul patriarhal al Constantinopolului, Sfântul Isidor i-a scris arhiepiscopului Alexandriei, Teofil, și împăratului Arcadie, pe care l-a sfătuit să pună capăt intrigilor urzite împotriva Sfântului Ioan.

După moartea Sfântului Ioan Gură de Aur, l-a îndemnat prin scrisorile sale pe Sfântul Chiril Alexandrinul, care a urmat după Teofil, să scrie numele Sfântului Ioan în dipticele bisericești, ca al unui sfânt mărturisitor, ce a pătimit pentru adevăr multe răutăți de la oameni.

A scris și împăratului Teodosie, învățându-l să se îngrijească de pacea bisericească, și l-a îndemnat să convoace la Efes cel de-al treilea Sinod Ecumenic (431). (sursa: vol. "Viețile Sfinților")