Sărbătoare 4 decembrie - Zi mare în calendarul ortodox - Cruce cu NEGRU

Sfanta Varvara
Sărbătoare mare în data de 4 decembrie în calendarul ortodox.
Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Varvara; Sf. Cuv. Ioan Damaschin
Duminica a 27-a după Rusalii
Greco-catolice
Duminica 27 dR. Sf. m. Varvara; Sf. cuv. Ioan Damaschinul
Romano-catolice
Duminica a 2-a din Advent
Ss. Ioan Damaschin, pr. înv.; Varvara, fc. m.; Fer. Adolf Kolping
Sfânta Mare Muceniță Varvara este pomenită în calendarul creștin ortodox la 4 decembrie.
Sfânta Varvara a fost fiica unui aristocrat roman, pe nume Dioscor, și a trăit în timpul împăratului roman Maximian Daia (305-311), în cetatea Iliopoli.
Tatăl său a zidit pentru ea, fiind foarte frumoasă, un loc înalt iar pe el a ridicat case frumoase în care fiica sa să locuiască și să nu fie văzută. În palatul său, Sfânta Varvara, privind spre cer și luând seama la strălucirea soarelui, la alergarea lunii și la frumusețea stelelor, le întreba pe însoțitoarele sale: "Cine le-a făcut pe acestea?". La fel, căutând și la frumusețea de pe pământ, la verdeața câmpului, la pomi, la grădini, la munți și la ape, întreba: "A cui mână a zidit toate acestea?".
Așa Sfânta Varvara a cunoscut singură pe adevăratul Dumnezeu și a început să-i disprețuiască pe zei, închipuirile lor considerându-le drept lucruri făcute de mâini omenești. Ea căuta adeseori spre cer, ziua și noaptea, și din zidiri se sârguia să îl cunoască pe Ziditor.
"Odată ea privind mult la cer și fiind cuprinsă de o mare dorință ca să știe cine a făcut acea înălțime cu bunăcuviință și acea lățime și strălucire a cerului, deodată a strălucit în inima ei lumina dumnezeiescului dar și i-a deschis ochii minții, pentru cunoștința nevăzutului, neștiutului și neajunsului Dumnezeu, care, cu înțelepciune a zidit cerul și pământul. Și zicea întru sine: "Un Dumnezeu ca acela trebuie să fie pe care nu l-a zidit nici o mână omenească. Acela singur este făcător și pe toate cu mâna Sa le zidește. Unul trebuie să fie cel ce a întins lățimea cerului, a întemeiat greutatea pământului și strălucește din înălțime toată lumea cu razele soarelui, cu strălucirea lunii și cu lumina stelelor, iar jos înfrumusețează pământul cu copacii și cu felurite flori și-l adapă pe el cu râuri și cu izvoare de apă. Un Dumnezeu ca acela trebuie să fie, care pe toate le ține, pe toate le cârmuiește, pe toate le viază și pentru toți mai înainte poartă de grijă"". (Viețile Sfinților)
Când tatăl său a văzut că Sfânta Varvara rămâne credincioasă descoperirii sale, adică a acelui Dumnezeu în Treime închinat, Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, a predat-o autorităților romane, care dezlănțuiseră prigoana împotriva creștinilor.
După ce a fost chinuită, a fost purtată în batjocura mulțimii prin cetate, găsindu-și sfârșitul martiric chiar în mâinile tatălui său, care a ucis-o cu sabia. Când mergea spre locul de osândă, Sfânta Muceniță Varvara s-a rugat lui Dumnezeu pentru cei care o vor pomeni-o și își vor aduce aminte de pătimirile sale cele multe și cumplite, ca ei să nu sufere de boală năpraznică și moartea neașteptată să nu-i răpească.
După ce a ucis-o, tatăl ei a fost lovit de trăsnet pe când cobora din munte și a murit.
* Sfântul Cuvios Ioan Damaschin s-a născut la Damasc, la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului VII, într-o familie nobilă și bogată, care conducea administrația fiscală a Siriei.
După capitularea Damascului în fața arabilor, la 4 septembrie 635, familia Sfântului Ioan a rămas în sfera conducătoare a statului care acum era ocupată de către califii arabi.
Sfântul Ioan a avut așadar parte de o educație aleasă pe care a primit-o alături de fratele său adoptiv, Cosma.
În urma morții tatălui său, Sfântul Ioan a ocupat mai departe dregătoria rezervată familiei sale. După declanșarea prigoanei împotriva creștinilor, care nu mai puteau să ocupe funcții înalte în stat, Sfântul Ioan a ales să-și păstreze credința sacrificând rangul și situația socială pentru Mântuitorul Hristos.
Și-a împărțit averea la săraci și la biserici, a dat libertate robilor săi și s-a retras împreună cu fratele său la Mănăstirea Sfântului Sava.
Patriarhul Ioan V al Ierusalimului (706-735 sau 745), pentru a-l avea mai aproape, l-a hirotonit preot și l-a însărcinat să predice în Biserica Învierii din Ierusalim.
Sfântul Ioan Damaschin s-a făcut cunoscut prin marea sa înțelepciune. Este autor de lucrări prin care condamnă iconoclasmul (lupta împotriva icoanelor), susținut de Leon Isaurul (717-740).
"El este crainicul adevărului, apărătorul neînduplecat al tradiției, strigând continuu: "Să nu depășim hotarele veșnice pe care le-au pus părinții noștri, ci să ținem predaniile așa cum le-am primit"". (Dogmatica - Introducere; Sf. Ioan Damaschin, Traducere de pr. D. Fecioru, 1993)
Pe lângă istoria luptei sale împotriva iconoclaștilor, Sfântul Ioan Damaschin este cunoscut și ca dogmatist și imnograf. Este autorul unei scrieri cuprinsă în volumul al IV-lea al "Filocaliei", intitulată "Cuvânt minunat și de suflet folositor". Lucrarea sa rezumă principalele aspecte ale vieții ascetice.
Sfântul Ioan Damaschin a trecut la cele veșnice la Mănăstirea Sfântul Sava, în anul 749. (sursă: vol. "Viețile Sfinților"; Dogmatica - Introducere; Sf. Ioan Damaschin, Traducere de pr. D. Fecioru, 1993)
Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News


























