Sărbătoare 2 martie - Zi mare în calendarul ortodox din România - Sfinți importanți sunt pomeniți astăzi

Sărbătorile zilei:

Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Teodot, episcopul Chiriniei; Sf. Mc. Ishie

Greco-catolice
Sf. ep. m. Teodot al Cirenei

Romano-catolice
Sf. Angela a Crucii, călug.

Sfântul Sfințit Mucenic Teodot este pomenit în calendarul creștin ortodox la 2 martie.

Născut din părinți creștini, Sfântul Teodot a avut parte de o educație desăvârșită, care a inclus și deprinderea valorilor creștine. A fost hirotonit episcop al cetății Cirene din Cipru. A trăit în timpul împăratului roman Liciniu (308-324), persecutor al creștinilor.

"Atunci era prigonire mare împotriva creștinilor, împărățind păgânul Liciniu (308-324), iar în Cipru era ighemon Savin. Dorind sfântul să fie muncit pentru Hristos, se certa cu îndrăzneală cu elinii, mustrând rătăcirea lor și propovăduind pe Hristos, adevăratul Dumnezeu". (Viețile Sfinților)

Auzind de aceasta, guvernatorul Savin a poruncit să fie prins. Înștiințându-se, Sfântul Teodot n-a așteptat să vină după dânsul, ci îndată s-a dus singur la stăpânitor și, stând înaintea lui, i-a zis: "Iată cel pe care îl cauți, eu sunt! Nu m-am ascuns de tine, nici nu sunt adus cu sila, ci de voia mea am venit. Căci adevărul, pe care nu se cade a-l ascunde, trebuie a-l arăta, adică pe Hristos, Dumnezeul meu, să-L propovăduiesc; iar necurăția și neputința păgânătății voastre s-o vădesc". (Viețile Sfinților)

Spunea Sfântul Teodot că ei, persecutorii, sunt înspăimântați de vreme ce pentru un creștin s-a tulburat toată cetatea și oastea: "Pentru că se tem diavolii de un om care este rob al lui Hristos și se sârguiesc ca nu cumva, scăpând din mâinile voastre ale muncitorilor, să ridice asupra lor mai mare război și să biruiască neputința lor, biruind prin cuvinte pe cei ce le slujesc lor, având nădejdea cea deșartă spre dânșii". (Viețile Sfinților)

Pentru că îl mărturisea pe Hristos fără încetare în fața guvernatorului, a fost chinuit cu cruzime, până și piroane i s-au bătut în picioare, și așa, cu piroanele în picioare, alerga Sfântul, fiind silit de ostași pe drum.

"Ighemonul a zis: 'Nu te voi cruța, Teodote'. Răspuns-a Sfântul: 'Fă ce voiești, că sunt gata la aceasta'. Atunci ighemonul Savin a poruncit să-i bată piroane în picioarele lui și să fie prigonit de ostași. Bătându-i piroane în picioare, el, ridicându-și mâinile sale la cer, grăia: 'Mulțumesc Ție, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, că pe mine nevrednicul m-ai învrednicit a fi părtaș patimilor Tale! De unde mi s-a adăugat mie, lepădatului, atât dar, căci iată acum la cer m-am suit? Mulțumesc Ție, Mântuitorul meu, că m-ai izbăvit de cei ce-mi prigonesc sufletul. Slăvească-se numele Tău, Stăpâne Hristoase, în trupul meu, că Tu îmi ești viață, Fiule al lui Dumnezeu, și a muri pentru Tine, dobândă îmi este. Încredințez Ție pe cei ce pătimesc pentru numele Tău; fii lor ajutător. Potolește viforul acesta și risipește pe cei ce se scoală asupra Bisericii Tale celei sfinte, ca în pace să Te laude pe Tine poporul Tău, în veci". (Viețile Sfinților)

Mulți din cei care au văzut răbdare Sfântului Teodot și au auzit cuvintele ce curgeau din gura sa, ca o miere, au crezut în Hristos, iar pe stăpânitorul la poruncile căruia un om era atât de rău chinuit îl ocărau.

Aflând de întoarcerea oamenilor, guvernatorul a poruncit ca Sfântul Teodot să fie aruncat iarăși în temniță, să nu înșele, spunea el, poporul cu fermecătoarele lui învățături.

Sfântul Teodot a rămas în închisoare până în anul 313, an în care împăratul Constantin cel Mare a dat Edictul de la Milan, act prin care toți creștinii întemnițați și-au recăpătat libertatea. Liber, Sfântul Teodot și-a reocupat scaunul episcopal și după încă doi ani de slujire a adormit întru Domnul. Și a luat îndoită cunună, a arhieriei și a muceniciei, din mâna Lui Iisus Hristos, Care încununează pe nevoitorii Săi cu slavă veșnică. (sursa: vol. "Viețile Sfinților")