Sărbătorile zilei de 19 mai - Sfantul Mucenic Patrichie, episcopul Prusiei și cei împreună cu el
Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mc. Patrichie, episcopul Prusiei, şi cei împreună cu el
Greco-catolice
Sf. m. Patriciu şi cei împreună cu el
Romano-catolice
Sf. Celestin al V-lea, pp.
Sfântul Sfinţit Mucenic Patrichie este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 19 mai.
Sfântul Patrichie a fost episcop în cetatea Prusa din Bitinia, regiune istorică aflată în nord-vestul Asiei Mici, în vremea persecuţiilor anticreştine declanşate de împăratul roman Iulian Apostatul (361-363).
În acele locuri exista un izvor cu ape termale, unde se tratau diferite boli şi unde se construise un templu închinat zeului roman al medicinii, Asclepios. Se obişnuia ca cei vindecaţi să aducă ofrande în acest templu, drept mulţumire pentru binefacerea primită.
Prefectul Bitiniei, Iuliu, a venit pentru îmbăiere la izvor şi a poruncit să fie adus acolo, în lanţuri, episcopul Patrichie, împreună cu trei preoţi, Acachie, Menandru şi Polien, prilej de a le exemplifica cât de mare este puterea zeilor la care el se închina, dacă oferă astfel de tămăduiri oamenilor.
Întrebat fiind despre începutul acelor ape, cu a cui putere şi rânduială curg, Sfântul Patrichie a cerut să fie lăsată şi mulţimea care era acolo să asculte ce avea să spună, că izvoarele acelea tămăduitoare şi întreaga creaţie stau în puterea Dumnezeului celui viu şi nu a idolilor făcuţi din piatră sau din alt material.
"Cu adevărat Hristos este Ziditorul a toată făptura, iar nu altul, căci este scris: Toate printr-Însul s-au făcut şi fără de Dânsul nimic nu s-a făcut, din ce s-a făcut. Şi iarăşi: Zeii păgânilor sunt diavoli; iar Domnul a făcut cerurile", a întărit ierarhul. (Vieţile Sfinţilor)
"Deci, de te voi arunca pe tine în aceste ape fierbinţi, al căror Făcător zici că este Hristos, iar nu zeii noştri, oare te va păzi pe tine Hristos nevătămat de fierbinţeala acestora?", a replicat demnitarul.
"Ştiu puterea Hristosului meu", a spus Sfântul Patrichie, "că poate, de va voi, să mă păzească întreg şi nevătămat de apele acestea, iar eu aş vrea, ca prin apele acestea, să mă dezleg din această viaţă vremelnică şi să vieţuiesc cu Hristos în veci. Însă, nu voia mea, ci voia Lui cea sfântă să se săvârşească, fără de care nici un fir de păr nu cade din capul omului şi nici o pasăre nu se va prinde în laţ. Deci, să ştie cu adevărat, că toţi cei ce ascultă acum cuvintele mele şi cei care se închină cu tine pietrei cele nesimţitoare, ca unui Dumnezeu, îi aşteaptă veşnica muncă în focul cel nestins de sub pământ şi în tartarul cel mai dedesubt". (Vieţile Sfinţilor)
La ordinul prefectului, mânios de cele auzite, Sfântul Patrichie a fost aruncat de îndată în apele clocotite. Cei din apropierea apelor, care priveau, au fost atunci ajunşi de stropii fierbinţi şi au fost răniţi cu arsuri grave.
Sfântul Patrichie a rămas însă cu totul nevătămat şi stătea în mijlocul apelor ca într-o răcoreală.
Aprinzându-se de mai multă mânie, demnitarul a cerut ca Sfântul Patrichie să fie scos din apă de către soldaţi. A fost omorât prin tăierea capului, împreună cu ceilalţi trei slujitori ai bisericii locale, preoţii Acachie, Meneandru şi Polien. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")
