Sărbătoare 11 noiembrie - Un sfânt foarte important e prăznuit astăzi - Ce spune calendarul ortodox

Sărbătorile zilei

Ortodoxe

Sf. Mare Mc. Mina; Sf. Mc. Victor, Vichentie și Ștefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul

Greco-catolice
Sf. m. Mina, Victor, Vichentie și Ștefanida; Sf. cuv. Teodor Studitul

Romano-catolice
Ss. Martin din Tours, ep.; Marina, fc. m.; Fer. Alice, fc. m.

Sfântul Mare Mucenic Mina este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 11 noiembrie.

Sfântul Mina era soldat, de neam egiptean și de credință creștină. A trăit în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305), care a dezlănțuit sângeroase persecuții împotriva creștinilor.

În acele timpuri de mare prigoană împotriva creștinilor, Sfântul Mina a plecat din armată și s-a pustnicit, trăind departe de lume, voind mai bine a viețui cu fiarele decât cu poporul care nu-l cunoaște pe Dumnezeu.

Era sihastru atunci când într-o cetate din apropiere s-a organizat o mare serbare păgână. Aflând de aceasta Sfântul Mina a lăsat muntele și pustietatea și venind în mijlocul serbărilor a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toți, și a strigat cu glas tare: "Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine". (Viețile Sfinților)

La aceste cuvinte mulțimea și-a întors ochii spre dânsul și tăcând se mira de îndrăzneala lui. Acolo se afla și guvernatorul cetății, acesta a ordonat ca Sfântul Mina să fie prins și adus în fața sa.

Acesta l-a întrebat: "Cine ești tu?". Iar Sfântul Mina a strigat în auzul mulțimii: "Eu sunt robul lui Iisus Hristos, Care împărățește în cer și pe pământ".

Și iar l-a întrebat demnitarul: "Străin ești sau ești locuitor de aici? Și cum ai îndrăzneala aceasta să strigi astfel în mijlocul priveliștii?". Iar sfântul nerăspunzând la cuvintele lui, unul dintre ostașii care stăteau înainte l-a cunoscut și a zis: "Cu adevărat, acesta este Mina ostașul care era sub stăpânirea tribunului Fermilian". (Viețile Sfinților)

Aflând guvernatorul că Sfântul Mina a fost ostaș a poruncit să fie dus în temniță și păzit până la sfârșitul serbărilor.

"A doua zi a șezut ighemonul la judecată și scoțând din temniță pe Sfântul Mina, în toate chipurile voia să-l înduplece pe el la închinăciunea idolească, făgăduindu-i daruri și cu munci îngrozindu-l". (Viețile Sfinților)

De neînvins, Sfântul Mina a fost torturat pentru a renunța la credința creștină. Unul dintre cei de față îi spunea: "Eu te sfătuiesc, apropie-te de zei, numai până la o vreme, ca să te izbăvești de muncile acestea; iar pe urmă iarăși vei sluji Dumnezeului tău. Vei aduce o dată jertfă idolilor și puțină vreme vei sluji lor, ca să scapi de cumplitele munci". (Viețile Sfinților)

Sfântul Mare Mucenic Mina l-a îndepărtat pe sfătuitor ca pe un lucrător al fărădelegii și îndurând chinuri fără măsură îl mărturisea necontenit pe Hristos.

Întrebat dacă nu simte focul făcliilor cu care era ars, Sfântul Mina a răspuns că: "Dumnezeul nostru pentru Care pătimesc este foc mistuitor și-mi ajută mie și pentru aceea nu bag în seamă focul acesta cu care mă ardeți și nu mă tem de muncile voastre cele de multe feluri. Pentru că îmi aduc aminte de cuvintele Domnului meu din Evanghelie: 'Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă' (Matei, 10, 28)". ("Viețile Sfinților")

Unul din ostașii, martor la tortură, a spus către guvernator: "Stăpâne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creștinesc este nepriceput și nu bagă seama de munci, ca și o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci poruncește mai degrabă a sfârși pe acest creștin împietrit". (Viețile Sfinților)

Așa s-a dat hotărârea de moarte pentru Sfântul Mina și în afara cetății i s-a tăiat capul; apoi aprinzând ostașii un foc mare au aruncat în flăcări trupul sfântului.

După ce s-a stins focul, unii dintre creștini au luat părțile din moaștele sfântului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pânză curată, le-au uns cu aromate, iar după puțină vreme le-au dus în patria lui și le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit și o biserică în numele său; săvârșindu-se acolo multe minuni. (sursă: vol. "Viețile Sfinților")