România se situează pe primul loc, la nivel european, în topul țărilor în care copiii și tinerii sunt puternic afectați de sărăcie. Datele din anul 2021, luate în calcul în elaborarea unei strategii pentru sprijinirea părinților, arată că peste 40% dintre copiii și tinerii români din grupa de vârstă 0-17 ani se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială.
”Potrivit Institutului Național de Statistică, în anul 2021, 41,5% dintre copiii și tinerii români din grupa de vârstă 0-17 ani se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială, România înregistrând cea mai ridicată rată dintre țările UE, urmată, la distanță, de Spania (33,4%). Cea mai înaltă incidență a sărăciei s-a înregistrat, între anii 2018-2021, fiind afectați 3 din 10 copii în vârstă de până la 18 ani, iar dintre tinerii cu vârste cuprinse între de 18-24 ani, circa 1 din 4, pragul de sărăcie fiind mult peste nivelul de sărăcie corespunzător adulților”, se arată într-un document pus în dezbatere publică, joi, de Ministerul Educație.
Sursa citată precizează că, în anul 2021, dintre gospodăriile cu copii dependenți, cel mai puternic afectate de sărăcie au fost gospodăriile numeroase formate din 2 adulți cu 3 sau mai mulți copii dependenți, înregistrând un procent de 56,4%, în creștere comparativ cu anul 2018 (cu un procent de 53,4%).
De asemenea, trei din zece familii monoparentale (părinte singur cu cel puṭin un copil dependent) se confruntă cu sărăcia, înregistrând, în 2021, un procent al sărăciei de 28,8%, în descreștere totuși față de 2018 (cu un procent de 41,6%).
„Strategia Națională pentru susținerea părinților 2024-2030” pusă în dezbatere publică de Ministerul Educației, nu face referire, în ceea ce privește sărăcia, la date statistice ulterioare anului 2021.
Documentul citat precizează că, având în vedere aceste realități, apare nevoia promovării de măsuri active vizând susținerea categoriei părinților aflați în situație de sărăcie, nu numai prin acordarea de beneficii sociale, ci și prin garantarea locurilor de muncă, creșterea ofertei de locuri de muncă, în special pentru părinții din zone marginalizate, dezvoltarea așezărilor, astfel încât să devină durabile, reziliente și deschise tuturor.
