Se crede că, ţinut la brâu sau la gât, în amulete, leuşteanul, puternic aromat, alungă răul, indiferent de formă sub care s-ar manifestă acesta. Bucovinenii credeau că rădăcina de leuştean scoasă din pământ în Vinerea Mare, pisată şi băută seară, câte o linguriţă, alungă răul din om.
În Apuseni, mamele făceau pentru fetele lor turte de grâu cu leuştean verde şi le dădeau să mănânce în dimineaţă de Rusalii că să le ferească de "zburători", adică de furtunile hormonale ale adolescenţei.
Se mai spune că leuşteanul ar fi, dintre toate plantele, paznicul grădinii. Dacă cineva îţi fură leuşteanul din grădina, atunci verdeţurile ţi se usucă pentru că nu mai are cine le păzi. Frunzele de leuştean puse în apă de baie alungă gândurile negre.
De Înălţarea Domnului, oamenii se bat cu frunze de leuştean că să fie feriţi de rele şi de boli. La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, că să se îngraşe, să fie sănătoase şi păzite de vrăjitoare.
