Rugăciunea zileiRugăciunea care îți aduce împăcare sufletească„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Mântuitor, Protector și Binefăcător al întregii lumi, Te rugăm liniștește sufletele noastre zbuciumate, ca să ne putem ruga cu inima fierbinte! Te rugăm liniștește viețile noastre agitate, ca să ne putem bucura de ele! Te rugăm liniștește mințile noastre pervertite, gândurile noastre bolnave și luminează-ne, înțelepțește-ne, smerește-ne, întărește-ne, dă-ne pace sufletească, răbdare și ne îndeamnă pe toți pe calea mântuirii și a sfintei conlucrări cerești! Dăruiește-ne Doamne liniștea Ta Dumnezeiască, Pacea Ta, ca acoperământ pentru vremuri grele! Doamne Iisuse Hristoase, cu genunchii plecați ne închinăm Ție, Îți mulțumim pentru toate și Te slăvim în inimile noastre: Slăvit să fii în veci, Doamne Dumnezeul nostru! Amin!”
Pilda zilei : „La bine și la rău”
Odată, demult, pe când sfinții obișnuiau să se coboare pe pământ și să stea de vorbă cu oamenii, iată că și cel mai sobru dintre ei, Sfântul Ilie, lăsându-și carul de foc, ceru îngăduință de la Dumnezeu să umble cu pasul pe pământ și să-și cerceteze neamurile, ce mai zic și ce mai fac, și cum mai merge lumea. Dumnezeu i-a dat voie să se ducă, iar Sfântul Ilie bătu pământul în lung și în lat, după care se întoarse, cam căzut pe gânduri și codindu-se parcă să dea ochii cu Dumnezeu. – Ia zi, Ilie, ce mai e pe pământ? Oare oamenii își mai aduc aminte de mine?, întrebă Dumnezeu. – Belșug și fericire e pe pământ, Doamne, și toată zidirea ta se veselește, lipsită de griji mai ceva ca în Rai. Dar de tine, ca să spun drept, nu prea mai are nimeni vreme să-și amintească… – De, măi Ilie, așa sunt oamenii: cu cât o duc mai bine, cu atât se fac mai uituci. Și așa mai curse o vreme, după care iar îi veni Sfântului Ilie dorul de ducă pe pământ, dar se întoarse mai degrabă decât data trecută. – Ce-i cu tine, mă Ilie, de n-ai zăbovit mai mult printre oameni? – Apoi, Stăpâne, cum aș fi răbdat să stau mai mult, când găsii pământul la mare strâmtorare, chinuit de jale și de pagubă multă, că l-a bătut rău ploaia și grindină, de le-a stricat oamenilor casele și țarinile, parcă a dat Iadul peste ei… – Ce să-i faci, mai Ilie, câteodată e și așa… Dar de mine oamenii își mai aduc aminte? – O, sărmanii de ei, tot timpul le e numele tău pe buze, și ridică ochii înlăcrimați spre cer, strigând cu glasuri rugătoare: „Doamne, Dumnezeul nostru, fie-ți milă de noi și nu ne urgisi pentru păcatele noastre multe și grele; ci oprește prăpădul, că numai nădejdea la tine ne-a mai rămas”!
