Peste 19.000 de copii - 9% din totalul elevilor care ar fi trebuit să fie înscriși la clasa Zero, conform cifrelor oficiale - lipsesc anul acesta de la clasa pregătitoare. Nivelul este însă mai redus decât anul trecut, când au lipsit în jur de 15% din copii (peste 32.000).
Oficialii nu au explicații concrete pentru diferența dintre numărul de copii care primesc alocație de la Ministerul Muncii și numărul de copii înscriși la clasa zero. Însă, experții cred că avem de-a face cu o rată a neșcolarizării mult mai mare decât cifrele pe care le raportăm la Bruxelles, conform Adevarul.ro.
Ministerul Muncii plătește anul acesta 204.714 alocații pentru copiii de 5 ani, 212.484 de alocații pentru copiii de 6 ani și 213.406 alocații pentru copiii de 7 ani.
Însă, Ministerul Educației a înregistrat până acum aproximativ 177.400 de cereri de înscriere la pregătitoare pentru anul viitor, în urma celor două etape, iar anul acesta, clasa pregătitoare este frecventată de 193.488 de copii și în clasa I sunt 192.438 de copii.
Un calcul simplu arată că anual lipsesc mii de copii din sistemul de învățământ, mult prea mulți ca să putem spune că dacă nu sunt înscriși la clasa Zero sunt la grădiniță, sau la clasa I, așa cum pretind oficialii de la Ministerul Educației.
Practic, din fiecare tranșă anuală lipsesc în jur de 10.000, oricum ai împărți copiii între cei trei ani școlari consecutivi.
Mai mult decât atât, potrivit datelor comunicate săptămâna trecută de Institutul Național de Statistică (INS), gradul de cuprindere în învățământ a populației de vârstă școlară la începutul acestui an școlar a fost de 73,4%. Asta înseamnă că în jur de 27% din copiii care ar trebui să frecventeze astăzi școala nu sunt cuprinși în sistem, practic un sfert din populația preuniversitară.
Expertul în Educație Tincuța Apăteanu spune că este evident vorba de o rată a neșcolarizării mult mai mare decât cifra oficială de aproximativ 0,2%. Aceasta spune și cine sunt copiii care lipsesc din sistem. „Este vorba de copiii din familii defavorizate (din mediul rural) și copiii de etnie romă, în marea lor majoritate“, spune Apăteanu, care atrage atenția și că bazele de date nu corespund.
„Ministerul Muncii are o anumită bază de date și Minsterul Educației are o altă bază de date pe care se bazează în raportările inspectoratelor școlare. Problema este că inspectoratele școlare nu prea colaborează cu Direcțiile generale de asistență socială și protecția copiilor. Dacă ar face asta, atunci am ști care este abandonul școlar și care sunt copiii în risc de abandon școlar. Sunt niște date care nu dau bine la Bruxelles, de asta nici nu sunt raportate“, este de părere Apăteanu.
La rândul său, expertul în Educație Marian Staș spune că una dintre concluziile pe care le putem trage uitându-ne la aceste cifre este că „părinții încasează alocația și nu își înscriu copiii la școală“.
El mai spune că autoritățile ar trebui să le dea de urmă acestor copii și că nu au scuze pentru faptul că nu s-au coordonat bazele de date, o veche racilă a administrației publice românești.
„Este o nevoie urgentă de informatizare completă și de baze de date corect făcute, pentru ca, în momentul în care trec în baza de date un copil nou-născut, automat el să figureze în toate bazele de date: și la Ministerul Muncii, și la Ministerul Educației, să știu ce e cu el. Dacă nu gestionăm bine bazele de date cu aceste cohorte de copii, riscul este ca viața să bată filmul, ceea ce cred că s-a și întâmplat într-o bună măsură. Părinții au luat banii, dar nu și-au mai trimis copiii la școală cine știe din ce motive. Avem de a face cu statistici necorelate, incontestabile, și cred că responsabilitatea revine și părinților într-o proporție mare“, este de părere Staș.
