Poezia nu are nici titlu, nici semnătură. Dar după grafie şi fondul documentar de arhivare în care am găsit-o, e în mod categoric creaţia celui care-a condus România, dictatorial, aproape un sfert de secol.
Imediat după venirea la putere, Ceauşescu a cerut să-i fie păstrate şi dactilografiate notiţele făcute la diverse reuniuni. Din prezidiile adunărilor, pe când vorbitorii cuvântau conform regiei şi scenariului prestabilit, Ceauşescu scria, în carneţel, ,,punctele” de atins în ,,concluzii”. Alteori făcea înmulţiri şi împărţiri pe baza cifrelor de plan, costuri şi producţie. Sau nota propoziţii diverse. Acestora din urmă li se conferea calitatea de cugetări, ,,rodul unei gândiri revoluţionare”.
Secrete comuniste şi doseli postceauşiste
Poezia pe care am identificat-o, dimpreună cu câteva panseuri şi corecturi de mână pe textul unui discurs din anii ’70 s-au ,,rătăcit“ într-un dosar al Cancelariei CC al PCR din ultimii ani de putere. Istoria aventuroasă a acestor dosare a început la câteva ceasuri după fuga lui Ceauşescu. În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, Armata s-a făcut stăpâna arhivei partidului.
Continuarea pe historia.ro.
