Nu departe de București, la aproape cinci kilometri de Ploiești, găsim un loc deosebit, scăldat în liniște, unul dintre renumitele lăcașuri de cult din județul Prahova.
Mănăstirea Ghighiu, cu hramul „Izvorul Tamaduirii“, a fost întemeiată cu peste patru secole în urmă, în mijlocul unei păduri de pe întinderea Codrilor Vlasiei, și atrage turiștii aflați în căutare de minuni și tămăduire, rugăciunile lor fiind adresate mai ales icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă din Siria acum mai bine de 50 de ani, dar și izvorului tămăduitor aflat aici, scrie Rador.ro.
Prima atestare a locului, sub numele satului aflat aici – Ghigheu – , apare în anul 1471, într-un hrisov al voievodului Radu cel Frumos, iar la 30 noiembrie 1601 este menționată pentru prima dată mănăstirea de aici, într-un document al lui Bunea logofăt, fiului logofătului Coresi din localitate, prin care afirmă că a respectat jurământul față de tatăl său de a nu se atinge de domeniul mănăstirii, ctitorie a acestuia și a soției sale, jupânița Slăvița.
Cei doi ctitori aceau să fie îngropați în mănăstire, lăsând mare blestem pentru cei care s-ar fi opus ca acel teren să rămănă mănăstirii.
