Deși medicii au făcut tot ce-au putut, responsabilii știau că au nevoie de ajutor pentru ca viețile câtor mai mulți tineri arși de vii în clubul groazei să fie salvate. Cu toate acestea, România nu a cerut ajutor Europei decât când deja era târziu. Când deja pieriseră unul câte unul ”tinerii frumoși” din Colectiv, pe paturile vechi ale spitalelor bucureștene.
După cum chiar Realitatea.NET spunea, la scurt timp după tragedie, ”au știut că în situația în care nu vor cere ajutor extern în mod răspicat, există riscul ca numărul victimelor să crească considerabil în următoarele zile. Au știut că fiecare minut pe care îl pierd înseamnă vieți omenești. Ce au făcut acești oameni, dacă pot fi numiți oameni? Au refuzat sprijinul internațional cu o autosuficiență complice cu crima”.
În zilele ce au urmat incendiului care a luat cu el viața a 60 de tineri, circulau pe rețelele de socializare, precum Facebook, mai multe apeluri anonime în care se cereau diverse produse farmaceutice și câțiva oameni chiar au donat.
Tot atunci, anunțul oficial susținea, răspicat, că spitalele au tot ce le trebuie. Imediat după aceea, însă, ministrul de atunci al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, anunța că UNIFARM urma să centralizeze donațiile oamenilor către spitale. Deci medicamentele urmau să fie primite de către unitățile medicale.
”Pe 3 noiembrie, prietenii tocmai făcuseră donații în medicamente la Spitalul Universitar de Urgență din București (SUUB). Există chitanțe.
Prietenii își povestesc unii altora că ”directorul s-a enervat și a șters pe jos cu cei care făcuseră donații, că SUUB, zicea el, are de toate. Numai că, frate, te ia mintea, pe oricine întrebi cu funcție mai mică din spital zic că au nevoie de o groază de lucruri”.
Pe 3 noiembrie, ministrul Bănicioiu anunța, într-adevăr, că ”nu refuzăm nici o donație”, dar preciza că există stocuri suficiente de medicamente.
Fix pe 3 noiembrie, prietenii tînărului discută iar, după ce făcuseră o donație cu ”6 cutii de albumină și asistenta șefă era în extaz”. Directorul face o nouă criză, țipă și cere cuiva să dea un mesaj public că ”la SUUB totul e OK”. Tabloul relatat de ei se suprapune peste cele mai stranii vise. Spitalele mizau pe aprovizionare de la apropiații pacienților, dar public cereau tuturor să spună altceva. Prietenii păstrează tabelele cu toate medicamentele cumpărate.
(...)
- Bună ziua, e adevărat că rudele celor răniți la Colectiv aprovizionau spitalul cu medicamente?
- Da, medicamentele au fost donate de rude și prieteni, dar care e problema?
- Întrebăm pentru că, în timpul acesta, guvernul spunea că spitalele au de toate și că nu e nevoie de nimic.
- Nu înțeleg unde vreți să ajungeți!
- Avem discuția dumneavoastră pe sms.
- (E nervos în mod justificat, că e o discuție privată acolo, numai că el era reprezentantul unei autorități care ascundea adevărul) Da, de unde aveți numărul meu și ce vreți?
- Nu vă acuză nimeni. Nu dumneavoastră, ca medic rezident, făceați declarațiile publice. Vrem doar să obținem confirmarea că rudele au dat sau nu medicamente.
- Au dat! Sunați la spital pentru că totul a fost făcut oficial. Pe acte. (Doctorul e vizibil stînjenit de dialog) Îmi pare rău, nu mai putem continua această convorbire.”, scrie tolo.ro.
