România are programe de educație care corespund cunoștințelor din sec. XVII, XVIII și XIX. Practic, noi pregătim copiii pentru trecut și gândirea în logici care nu mai au relevanță cu prezentul, spune antrenorul de genii, Florian Colceag. Cum ar trebui schimbată paradigma educațională sau cum ar trebui educat poporul român astfel încât să evite crizele aflați în a doua parte a interviului cu profesorul Colceag.
Cum faci ca, dintr-un copil descurajat de școală, să îl aduci în situația de a relua dorința de cunoaștere și de a-și potența la maximum abilitățile cu care s-a născut ca să poată deveni util?
Așa cum e în prezent, școala este un cimitir al elefanților. Este o disperare pentru părinți. La mine vin foarte mulți părinți și mă întreabă la ce școală să-și dea copiii, încotro să-i îndrepte. De multe ori nu am răspuns. Se dezvoltă unități private care acordă o bună atenție educației, însă sunt foarte puține programe de stat care sunt deschise inovației pentru că administrația nu încurajează inovația, deși rezultatele sunt remarcabil de proaste la nivel european și chiar mondial.
Și asta pentru că la vârful ierarhiei învățământului sunt niște politruci și nu sunt niște specialiști, iar ei nu se pricep. Asta a fost politica în ultimii 25 de ani. Soluția? Să-i schimbăm. Cum? Deschizând mintea populației. Dar până atunci noi trebuie să definim foarte bine ce avem de făcut pe fiecare sector în parte.
O altă direcție în educație este antrenarea abilităților complementare dezvoltate din cauza existenței unei dizabilități sau a unei capacităti specifice proprii și orientarea abilităților către utilitatea socială și integrarea de grup. Să luăm cazul unui copil cu dublă excepționalitate, are foarte multă inteligență pe un domeniu și are o dizabilitate pe alt domeniu. Steven Hawking, de exemplu, care are o dizabilitate fizică totală și o abilitate mentală totală. La el lucrurile sunt duse la extrem.
Trebuie să avem abilitatea de a înțelege acest lucru. Dacă nu o avem și dacă nu le oferim șansa ca acești copii să facă ce pot ei să facă, atunci sunt pierduți pentru societate. Ne trebuie o societate care să-i aprecieze.
Mi-amintesc de un profesor din facultate care avea o dizabilitate totală, abia putea să meargă și vorbea foarte greu. Spunea un cuvânt la 5 minute. Înainte de ‘90 a emigrat în Germania. Era un profesor și cercetător genial, dar nu putea preda din cauza faptului că nu putea vorbi. Germanii l-au făcut primar în orașul în care a emigrat. Principiul a fost: dacă omul cu o dizabilitate atât de pronunțată este atât de celebru ca matematician atunci în mod sigur va ști ce să facă ca primar. Este un punct de vedere pe care nemții îl au din cultură. La ei problemele economice sunt mai mici decât în alte părți și au ajuns să prețuiască o calitate când o văd, s-o potențeze în avantajul ambelor părți. Noi, românii suntem criticiști, n-am învățat să prețuim.
Sursa: cariereonline.ro
