Kathleen Folbigg, o femeie din Australia, avea doar 21 de ani când a venit pe lume primul ei copil. La început, ea a ținut un jurnal cu momentele în care bebelușul era hrănit, dormea sau făcea baie. După 19 zile, însă, notițele s-au oprit brusc, atunci când copilul a murit.
Apoi, din 1989 până în 1999, Kathleen Folbigg a pierdut al doilea, al treilea și al patrulea copil, iar vina pe care o simțea ca mamă „rea” și-a făcut loc în viața ei. Și pentru că părea nu existe altă explicație decât crima, procurorii au folosit jurnalele să „dovedească” că femeia îi sufoca.
La proces, Kathleen Folbigg a fost găsită vinovată pentru uciderea celor trei copii ai săi și a petrecut 20 de ani în închisoare pentru crimă și unul pentru omor prin imprudență, înainte de a fi eliberată de procurorul general din statul australian New South Wales, la începutul acestei luni, scrie News.ro.
Genetica oferă speranțe și dreptate
Eliberarea femeii a fost posibilă pentru că, de la momentul condamnării ei, știința a făcut foarte multe progrese. Cei care i-au studiat cazul au făcut dreptate pentru australiancă, după ce au descoperit că cele două fiice ale sale o genă mutantă, necunoscută anterior, care s-ar putea să fi fost fatală.
Descoperirea științifică a dus la „îndoieli rezonabile” cu privire la condamnarea sa, oferind argumentul pentru o grațiere. Confirmarea unei cauze genetice probabile pentru moartea copiilor ei are implicații dincolo de Australia pentru părinții care au fost acuzați de aceleași fapte de neconceput.
În același timp, cazul a multiplicat apelurile pentru un sistem mai bun de revizuire post-condamnare în Australia, astfel încât alte persoane care susțin că au fost condamnate pe nedrept să nu rămână uitate în închisoare ani de zile.
„Astăzi este o victorie pentru știință și, mai ales, pentru adevăr”, a declarat Kathleen Folbigg după eliberare, într-o înregistrare video filmată la o proprietate rurală din nordul statului New South Wales, unde se recuperează înainte de a-și prezenta cazul din nou la Curtea de Apel, pentru a obține anularea condamnărilor.
Criticii procesului său din 2003 spun că procurorul a răstălmăcit cuvintele lui Folbigg și s-a bazat pe idei preconcepute despre maternitate pentru a convinge juriul că aceasta era fundamental nepotrivită pentru acest rol și că a cedat sub presiunea îngrijirii bebelușilor.
Progresele în genetică folosite pentru a o elibera pe Folbigg dau și altor familii speranța că știința ar putea explica de ce le-au murit copiii, dar experții spun că, uneori, nici măcar acest lucru nu poate exonera părinții - adesea mame - acuzați că le-au făcut rău.
Primul copil al lui Folbigg, Caleb, a murit în 1989, urmat de Patrick, care a murit în 1991, la 8 luni, după ce a suferit convulsii care l-au lăsat orb. Sarah a murit în timpul nopții în 1993, când avea 10 luni, iar Laura s-a stins în 1999, la vârsta de 18 luni.
De ce au murit, de fapt, copiii
Geneticienii au efectuat secvențierea întregului genom al copiilor și al mamei lor și au descoperit că Folbigg și fiicele sale, Sarah și Laura, erau purtătoare ale unei variante nemaivăzute până atunci a genei CALM2.
Genele CALM reglează proteina calmodulină, care joacă un rol important în reglarea nivelurilor de sodiu, potasiu și calciu pentru o funcționare sănătoasă a inimii. Variantele pot provoca aritmie cardiacă, iar primul semn al unei probleme poate fi moartea subită.
În noiembrie 2020, 27 de oameni de știință și-au publicat dovezile într-o lucrare în care au prezentat rezultatele secvențierii întregului genom al lui Kathleen Folbigg și al copiilor ei.
Constatările au convins mai mult de 100 dintre cei mai importanți oameni de știință din lume că aceasta a fost condamnată pe nedrept și au semnat o petiție prin care au îndemnat guvernul statului New South Wales să inițieze o nouă anchetă.
Judecătorul pensionar Tom Bathurst a acceptat datele științifice și a recomandat grațierea lui Folbigg.
Sursă text: Click.ro
